Arhive lunare: august 2014

Piperea: „Cineva să plătească pentru daunele şi frustrările persoanelor executate silit”

Profesor universitar GHEORGHE PIPEREA

Săptămîna viitoare re-începe sezonul şi mă gîndesc că, sub efectul săbiilor scoase deja pentru campania electorală, s-ar putea să fim determinaţi să uităm de problemele reale cu care ne confruntăm.

Spre exemplu, mă gîndesc că încă sunt pe piaţă milioane de contracte de credit de retail care sunt împănate cu clauze abuzive şi că, deşi multe instanţe au constatat caracterul abuziv al acestor clauze din contractele celor care au declanşat procese acum patru ani, restul contractelor se derulează în continuare, generînd plăţi nedatorate care se cifrează la 20-60% din totalul costurilor lunare. E o situaţie care frizează absurdul, dar care este în contradicţie flagrantă cu litera şi spiritul Dreptului Uniunii Europene. Sumele încasate nedrept de bănci în baza acestor clauze abuzive ar trebui să rămînă în conturile consumatorilor, care ar putea, la libera alegere, să le reîntoarcă în consum, generînd TVA din care statul să îşi poată finanţa cheltuielile, inclusiv cele cu crearea de noi locuri de muncă.

Mă gîndesc, de asemenea, că mii de oameni au fost evacuaţi din locuinţele lor în urmarea unor executări silite demarate de bănci sau de colectori de creanţe, fără să li se fi dat şansa unei opoziţii sau a unui apel la hotărîrea judecătorului de încuviinţare a executării silite şi fără să li se fi dat şansa de a se pune sub protecţia tribunalului, aşa cum se întîmplă în majoritatea ţărilor Uniunii Europene. Ştiţi, desigur, că nu există o lege a insolvenţei particularilor, pentru că nu şi-a dorit-o lobby-ul bancar. Ceea ce, probabil, nu ştiţi încă este că, în dreptul nostru procesual civil, în totală contradicţie cu Dreptul Uniunii Europene, încheierea prin care se încuviinţează executarea silită a unui contract de credit bancar (titlu executoriu în el însuşi, care nu are nevoie de o soluţie judiciară favorabilă pentru a fi pusă în executare silită) nu este supusă niciunei căi de atac.

Debitorului aflat în această situaţie i se permite o contestaţie la executare, dar aceasta se poate dovedi inutilă, întrucît ea nu suspendă executarea, ceea ce înseamnă că între timp locuinţa debitorului sau a familiei sale poate fi executată silit. Debitorului care, să zicem, ar cîştiga în contestaţia la executare, îi rămîne doar dreptul la despăgubiri. Iar suspendarea executării se poate acorda, în mod excepţional, doar cu depunerea unei cauţiuni care poate fi, uneori, prohibitivă (conform vechiului cod de procedura civilă cuantumul cautiunii este de 10% din creanţa pusă în executare, ceea ce face suspendarea imposibilă …). În ultima vreme, mai ales în speţe pronunţate contra sistemului judiciar spaniol (similar în multe privinţe cu cel românesc), s-a decis la Luxemburg că e inadmsibil ca debitorului să i se refuze dreptul de a se opune la încuviinţarea unei executari şi de a cere îngheţarea efectelor unui contract care este suspect de a fi împănat cu clauze abuzive, mai ales în acele cazuri în care obiectul executării silite îl reprezintă casa de locuit a debitorului şi a familiei sale. Legea internă care interzice acest drept este inaplicabilă. Exact aşa este şi legea română. Inaplicabilă. Mai mult, CEDO a decis că dacă o executare silită asupra locuinţei debitorului sau a familiei sale s-a derulat fără că debitorului să i se fi dat dreptul efectiv de a se opune la executare, atunci el are dreptul la despăgubiri, inclusiv pentru daune morale.

În fine, mă gîndesc că în cadrul celor peste 35 mii de societăţi aflate în prezent în insolvenţă lucrează ori au lucrat peste 200 de mii de salariaţi, din care cel puţin 100 de mii vor rămîne, total sau parţial, neachitaţi în drepturile lor salariale (inclusiv plăţi compen¬satorii).

Ce trebuie să ştim noi, cei care alimentăm bugetul de stat consumînd, este că legea internă şi, mai ales, Dreptul Uniunii Europene, fac responsabil statul pentru prejudiciul cauzat particularilor prin încălcarea Dreptului Uniunii. Statul răspunde pentru acest lucru fie direct, fie cu titlu de garant pentru autorităţile publice, putînd fi obligat la despăgubiri.

În practica instanţelor europene (CJUE şi CEDO) drepturile sunt efective şi concrete; ele nu sunt simple sloganuri sau obiective de bifat pentru un stat aflat pe drumul aderării la diverse cluburi selecte, cum ar fi Consiliul Europei, NATO, UE etc.

Statul şi autorităţile sale publice sunt datoare să garanteze realizarea drepturilor, în caz contrar fiind pasibile de răspundere.

În practica CJUE se admite că o obligaţie de răspundere, care se poate traduce în despăgubiri pentru daune morale sau materiale, o au şi func¬ţionarii publici, demnitarii sau magis¬traţii care au ignorat, au încălcat sau au aplicat greşit Dreptul Uniunii Europene.

Răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale Dreptului Uniunii care îi sunt imputabile este „un principiu inerent sistemului tratatului”, afirmat pentru prima dată în cauzele reunite Francovich, Bonifaci şi alţii (C – 6/90 şi C – 9/90, soluţie din 1991, la pct. 35), reluată ulterior în mod constant de Curte, cea mai recentă decizie în acest sens fiind speţa Ogieriakhi vs. Irlanda (cauza C – 244/13, pct. 49, hotărîrea din iulie 2014).

În cauzele reunite Francovich, Bonifaci şi alţii (1991), foştii salariaţi ai unor întreprinderi falite italiene, cărora nu li se achitaseră salariile res¬tante şi/sau compensaţiile pentru concediere, au dat în judecată Statul Italian pentru a li se plăti aceste drepturi cu titlu de despăgubiri. Instanţele italiene, în fond, au respins acţiunea, dar în căile de atac au sesizat CJUE cu întrebări preliminare. CJUE a decis, cu titlu de rezolvare a acestor întrebări preliminare (a se vedea pct. 39 – 41) că: „Eficacitatea deplină a acestei norme de drept comunitar impune dreptul la despăgubire atunci când sunt întrunite trei condiţii; prima dintre aceste condiţii este că rezultatul prevăzut de directiva să conţină atribuirea de drepturi în favoarea particularilor; a doua condiţie este să poată fi identificat conţinutul acestor drepturi pe baza dispoziţiilor directivei; în sfârşit, a treia condiţie este existenţa unei legături de cauzalitate între încălcarea obligaţiei care îi incumbă statului şi prejudiciul suferit de persoanele prejudiciate. Aceste condiţii sunt suficiente pentru a da naştere unui drept la despăgubire în favoarea particularilor, întemeiat direct pe dreptul comunitar”. Soluţia CJUE din 1991 este, de altfel, concordanţă cu o soluţie mai recentă a CEDO, pronunţată în cauza Aurelia Popa contra Româ¬niei (februarie 2010), în care Statul român a fost obligat cu titlu de despăgubire să achite doamnei Popa, fost salariată a Nitramonia Făgăraş, societate lichidată prin faliment, tot restul de salariu şi alte drepturi băneşti care nu fuseseră acoperite din distribuţiile efectuate de lichi¬dator în dosarul de faliment.

Acţiunea în despăgubiri contra statului se poate întemeia pe dreptul intern (spre exemplu, art. 224 din actualul Cod civil stabileşte răspunderea de garanţie a statului pentru toate autorităţile publice centrale), pe Dreptul Uniunii Europene (în acest sens este art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE) sau direct pe jurisprudenţa CJUE (de ex., cauza Francovich sau cauza Oghieriakhi). Încălcarea Dreptului Uniunii poate fi invocată fără a fi necesară o prealabilă hotărîre de infringement (procedura prin care CE sau CJUE constată încălcarea de către un stat membru a Dreptului Uniunii Europene).

Pe de altă parte, din speţa Francovich mai rezultă că :
(i) răspunderea statului este obiectivă, indiferent de culpă;
(îi) alături sau în locul statului pot răspunde şi autoritatea publică, şi funcţionarul public vinovat de încălcarea Dreptului Uniunii;
(iii) răspunderea poate fi antrenată şi faţă de judecătorul care a pronunţat o hotărîre cu ignorarea sau cu încălcarea jurisprudenţei CJUE.
Notă: art. 96 alin.4 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară urmează fi înlăturat de la aplicare într-un astfel de litigiu, întrucît, în conformitate cu art. 148 alin.2 din Constituţie, el este contrar dreptului UE; legea noastră internă limitează răspunderea judecătorilor la pagubele cauzate prin erorile judiciare şi numai la cazurile în care se va fi stabilit în prealabil o răspundere disciplinară sau penală a judecătorului, or, astfel de limite nu sunt conforme cu art. 47 din Carta DFUE şi nici cu jurisprudenţa CJUE.

În jurisprudenţa mai recentă a CJUE s-a arătat că, pentru a putea fi admisibilă o acţiune în despăgubire contra statului, este necesară stabilirea unei încălcări suficient de grave a Dreptului Uniunii. Ignorarea vădită a jurisprudenţei CJUE în domeniu este o astfel de încălcare (soluţie prezentată în cauza C 224/01, Kobler vs. Ostereich, 2003).

Pe planul dreptului nostru intern, este evident că drepturile consumatorului, prevăzute de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive sunt, în acelaşi timp, obligaţii ale statului/autorităţilor (şi, desigur, ale profesioniştilor cu care consumatorii intră în raporturi contractuale, dar nu despre ei vorbim aici, ci despre stat şi răspunderea să pentru încălcarea efectivităţii acestor drepturi). De exemplu, interzicerea clauzelor abuzive (art. 1), lipsirea de efecte a clauzelor inserate în contracte, în ciuda interdicţiei legale (art.6), prevenţia utilizării în continuare de clauze abuzive (art.7), protecţia jurisdicţională efectivă (art. 7 Directiva, art. 12-13 L193/ 2000), dreptul la clauze clare şi inteligibile în contract. Toate acestea sunt drepturi suficient de clare prevăzute şi în Directiva clauzelor abuzive 93/13, a căror ignorare este o încălcare suficient de gravă a Dreptului Uniunii Europene de natură a face admisibilă o acţiune în despăgubiri contra statului (şi a celorlalte persoane fizice sau juridice de mai sus).

Foarte interesantă în perspectiva valului de executări silite asupra locuinţelor debitorilor declanşat de cesiunea de portofolii de credite neperformante către colectorii de creanţe (cesiuni în care vînzătorii sunt bănci austriece cu filiale în România… ) este decizia CEDO din cauza Zehent¬ner vs Austria din 2009. În această speţă, CEDO a acordat debitorului daune morale de 30 mii euro pentru evacuarea din locuinţă, în urmarea unei executări silite derulate în baza unui contract de credit ipotecar care conţinea clauze abuzive. Motivaţia acestor daune morale poate părea ciudată în România (ţară în care judecătorii încă sunt reticenţi la daune morale): sentimentul de anxietate, tulburare şi umilinţă (feelings of anxiety, distress and humiliation) determinat de evacuarea din locuinţa proprie şi de lipsa oricărei protecţii procedurale în cadrul vînzării silite a locuinţei… În România, în faţa celor puternici şi protejaţi de legi draconice nu poţi decît să accepţi frustrarea sau umilinţa.

Ori să lupţi, aşa cum a făcut-o doamna Zehentner, care la momentul executării silite era lipsită de discernămînt, deci fără capacitate de exerciţiu .

De fapt, e timpul că cineva să plătească pentru toate daunele, frustrările şi umilinţele rezultate din „lipsa oricărei protecţii procedurale în cadrul vînzării silite a locuinţei”. Se poate începe cu Statul român care, după ce va fi obligat la plata, va avea drept de regres contra demnitarilor, funcţionarilor publici, judecătorilor, parlamentarilor, lobby-ştilor, adică a tuturor celor care s-au comportat în anii de criză că adevăraţi com¬pradores (cumpărători de privilegii).

Din scurtele consideraţii de mai sus pot fi extrase cîteva direcţii de acţiune :
(i) în materia clauzelor abuzive, acolo unde au fost pierdute procesele, în special pentru motivul „inadmisibilităţii” prevăzute de art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000 (mai precis, pentru că instanţa a considerat că dobînda şi comisionul fac parte din preţ şi, deci, ele nu pot fi analizate „sub aspectul caracterului abuziv”), se pot cere despăgubiri de la stat, precum şi de la judecător, pentru greşita aplicare a Dreptului Uniunii Europene; aşa cum s-a putut vedea din comentariile presei main-stream din iulie-august, ICCJ a respins categoric acest gen de soluţie, arătînd că nu orice clauză din contract care seamănă cu clauza privind preţul sau cu cele privind orice sumele de bani este eliminat de la „analiza caracterului abuziv”, în caz contrar Dreptul Uniunii Europene fiind, pur şi simplu, aruncat în derizoriu; în dosarele colective contra BCR (G 1 şi G2) şi contra VBR (GVBR) s-a spus de către instanţa de la vîrful sistemului nostru judiciar chiar mai mult decît atît: acele clauze care se referă la dobîndă şi la alte costuri ale contractului imputate consumatorilor de bancă sunt exprimate într-un limbaj neclar, prolix şi neinteligibil, iar acest fapt este, în sine, o probă a caracterului abuziv şi nu un motiv de refuz al analizei acestui caracter;
(îi) în acele executări silite începute şi finalizate în baza unor contracte de credit bancar (titluri executorii în ele însele, care au nevoie doar de o încuviinţare a executării într-o procedură sumară, formalistă, încuviinţare care se emite printr-o încheiere ne-supusă vreunei cai de atac), mai ales în cazurile în care imobilul este locuinţa debitorului sau a familiei sale, statul poate fi obligat la des¬păgubiri, alături de judecători; să nu uităm că în astfel de cazuri se întîmplă drame, care culminează cu sinucideri; în mod evident, în aceste cazuri se vor putea acorda şi daune morale; un criteriu valoric poate fi suma acordată în 2009 de CEDO doamnei Zehentner pentru evacuarea din casă să din Viena: 30 de mii de euro; evacuarea dintr-o casă din Satu Mare nu poate „costa” pe planul cauzelor morale mai puţin de atît;
(iii) în contractele celor care nu au dat încă în judecată băncile, statul şi autorităţile administrative (inclusiv BNR şi şefii săi) ar putea fi obligaţi la despăgubiri pentru încălcarea obligaţiei de a garanta efectivitatea drepturilor; mult mai gravă ar trebui să fie răspunderea pentru acele măsuri legislative, administrative sau judiciare contrare protecţiei consumatorilor, aşa cum a fost, spre exemplu, modificarea din decembrie 2010 a OUG nr.50/2010 şi, respectiv, amînarea intrării în vigoare cu mai mult de 20 de luni a textelor din Legea nr.193/2000 privitoare la acţiunea colectivă pentru încetarea folosirii clauzelor abuzive;
(iv) în atitudinea de ignorare a obligaţiei de acţiune pentru prevenţia clauzelor abuzive şi în lipsa preocupare pentru acest subiect, o acţiune în răspundere ar putea fi formulată contra statului, a ANPC şi a BNR; în mod evident, o măsură de politică economică şi socială înţeleaptă ar fi intervenţia Guvernului în aceste contracte, în baza acelei reglementări din 2000 de care am vorbit ieri;
(v) în chestiunea salariilor şi plăţilor compensatorii neachitate în procedurile de insolvenţă, statul ar putea fi obligat la plata, cu titlu de despăgubire.

Sursa: bursa.ro

Reclame

Noile reguli de procedura arbitrala au intrat in vigoare la data de 05 IUNIE 2014

In M.Of. nr. 613 din data de 19 august 2014 a fost publicata Decizia presedintelui Curtii de Arbitraj Comercial International nr. 1/2014 pentru aprobarea Regulilor de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj Comercial International.

Colegiul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei (denumita in continuare „Curtea de Arbitraj”) a adoptat Regulile de procedura arbitrala (denumite in continuare „Reguli”), in conformitate cu dispozitiile art. 29 alin. (5) din Legea camerelor de comert din Romania si cu cele ale Regulamentului privind organizarea si functionarea Curtii de Arbitraj, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 328 din 6 mai 2014.
Noile reguli de procedura arbitrala reglementeaza, in detaliu, atat organizarea arbitrajului institutionalizat, cat si a celui ad-hoc si au intrat in vigoare la data de 05 iunie 2014.

INCHEIEREA CONVENTIILOR DE ARBITRAJ

Persoanele care au capacitate deplina de exercitiu a drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie.
Printr-o conventie arbitrala, partile vor putea sa prevada ca litigiile dintre ele sa fie supuse unei institutii permanente de arbitraj sau unui arbitraj ad-hoc.

DOMENIUL DE APLICARE AL REGULILOR

In ceea ce priveste aplicarea Regulilor, in cazul in care odata cu incredintarea organizarii arbitrajului, partile au optat, in scris, pentru alte norme de procedura, Colegiul Curtii de Arbitraj, tinand seama de conditiile spetei si de continutul regulilor de procedura arbitrala indicate de parti, poate decide ca pot fi aplicate si regulile alese de parti, iar acestea sunt acceptate de tribunalul arbitral. Daca partile au optat pentru aplicarea de catre Curtea de Arbitraj a intregului pachet de norme de procedura ale unei alte curti de arbitraj, aplicarea acestora este posibila numai daca respectivele norme nu interzic explicit acest lucru.
De asemenea, important de mentionat este faptul ca in organizarea si desfasurarea arbitrajului se vor aplica regulile de procedura ale Curtii de Arbitraj in vigoare la momentul sesizarii acesteia, in masura in care partile nu au convenit altfel.

CONSTITUIREA TRIBUNALULUI ARBITRAL

Un prim element de noutate adus de noile Reguli vizeaza constituirea Tribunalului arbitral. Astfel, arbitrii sunt numiti, revocati sau inlocuiti conform conventiei arbitrale si Regulilor de procedura arbitrala. In eventualitatea in care arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrii nu au fost numiti prin conventia arbitrala si nici nu s-a prevazut modalitatea de numire a lor, constituirea tribunalului arbitral se va face astfel:
prin cererea de arbitrare sau printr-o cerere ulterioara, reclamantul va numi un arbitru sau va propune ca litigiul sa fie solutionat de un arbitru unic, aratand numele acestuia;
prin intampinare sau prin instiintare separata adresata Curtii de Arbitraj, in termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii de arbitrare, paratul va numi un arbitru aratand numele acestuia sau, dupa caz, va raspunde la propunerea reclamantului privind solutionarea litigiului de un arbitru unic, precum si la persoana acestuia.

COMPETENTELE PRESEDINTELUI CURTII DE ARBITRAJ PRIVIND NUMIREA ARBITRILOR SI SUPRAARBITRULUI

Contrar reglementarii anterioare, arbitrul si supleantul vor fi desemnati de presedintele Curtii de Arbitraj, exclusiv la cererea unei parti.
De asemenea, presedintele Curtii de Arbitraj va desemna arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrul reclamantului si/sau al paratului ori supraarbitrul, si in urmatoarele cazuri:

– reclamantul/paratul nu raspunde in termen sau nu da curs invitatiei de numire a arbitrului;
exista neintelegere intre parti cu privire la numirea arbitrului unic; sau

– cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului.

Daca, totusi, dupa desemnarea arbitrului de catre presedintele Curtii de Arbitraj, paratul isi va numi arbitrul cel mai tarziu pana la constituirea tribunalului arbitral, desemnarea facuta initial de presedintele Curtii de Arbitraj va deveni caduca.
Nu in ultimul rand, in cazul in care partile au optat pentru Regulamentul de Arbitraj al Comisiei Natiunilor Unite pentru Dreptul Comercial International (UNCITRAL), sub asistenta Curtii de Arbitraj, presedintele Curtii de Arbitraj este autoritatea de nominare a arbitrilor, daca partile nu au stabilit altfel.

RECUZAREA SI ABTINEREA ARBITRILOR SI SUPRAARBITRULUI

Potrivit noii reglementari, arbitrii sunt incompatibili de a solutiona un litigiu determinat pentru urmatoarele motive, de natura sa puna la indoiala independenta si impartialitatea lor:
se afla in una din situatiile de incompatibilitate pe care Codul de procedura civila le prevede pentru judecatori;
nu indeplinesc conditiile de calificare sau alte conditii privitoare la arbitri, prevazute in conventia arbitrala;
o persoana juridica al carei asociat este sau in ale carei organe de conducere se afla arbitrul are un interes in cauza;
arbitrul are raporturi de munca ori de serviciu, dupa caz, sau legaturi comerciale directe cu una dintre parti, cu o societate controlata de una dintre parti sau aflata sub un control comun cu aceasta;
arbitrul a prestat consultanta uneia dintre parti, a asistat sau a reprezentat una dintre parti ori a depus marturie in una dintre fazele precedente ale litigiului.
De asemenea, un alt element de noutate vizeaza faptul ca cererea de recuzare se solutioneaza de tribunalul arbitral, fara participarea arbitrului recuzat, acesta fiind inlocuit fie de presedintele Curtii de Arbitraj, fie de catre un arbitru desemnat de el.

TERMENUL ARBITRAJULUI

Regulile completeaza cazurile in care se suspenda termenul arbitrajului. Astfel, conform Regulilor, termenul se suspenda pe durata desfasurarii urmatoarelor evenimente:
judecarea cererii de recuzare;
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate;
judecarea unei cereri incidente adresate instantei judecatoresti competente;
inlocuirea arbitrilor sau supraarbitrului potrivit art. 21 din Reguli;
suspendarea litigiului in baza unei dispozitii legale;
efectuarea unei expertize dispuse de tribunalul arbitral.

PARTICIPAREA TERTILOR

In conformitate cu noile Reguli, tertii pot participa la procedura arbitrala in conditiile art. 61-77 din Codul de procedura civila (privind interventia voluntara si interventia fortata a tertilor in proces), daca aceasta participare este posibila in temeiul unei conventii arbitrale ori daca efectele conventiei arbitrale dintre partile in litigiu pot fi extinse la alti participanti.

REPREZENTAREA

Un alt element de noutate adus de Reguli consta in alocarea unei sectiuni distincte cu privire la reprezentarea partilor in fata Curtii de Arbitraj.
Potrivit acestei sectiuni, reprezentarea de catre un avocat sau consilier juridic a unei parti in fata Curtii de Arbitraj poate dubla reprezentarea legala a partii. Totodata, imputernicirea data unui avocat sau consilier juridic pentru reprezentare in fata Curtii de Arbitraj se presupune data pentru toate actele de procedura ce urmeaza a fi indeplinite in procedura arbitrala cu exceptia actelor procesuale de dispozitie.

CALENDARUL PROCEDURAL PROVIZORIU

In cadrul litigiilor complexe, tribunalul arbitral poate proceda, cu acordul partilor, prin incheiere, la stabilirea unui calendar al procedurii arbitrale. Tribunalul arbitral poate modifica oricand acest calendar, daca evolutia procedurii arbitrale o impune.

INREGISTRAREA DEZBATERILOR

Potrivit noii reglementari, inregistrarea dezbaterilor poate avea loc numai cu acordul partilor.

ETAPE PROCEDURALE ADMINISTRATE IN FORMA SCRISA

Tribunalul arbitral poate incuviinta ca anumite etape ale procedurii, cu exceptia audierii martorilor si expertilor, precum si a formularii concluziilor asupra fondului, sa se realizeze prin corespondenta in forma letrica sau electronica.

EXCEPTIA DE NECOMPETENTA

Spre deosebire de vechile reguli potrivit carora exceptia de necompetenta a tribunalului arbitral nu mai putea fi invocata dupa ce paratul a formulat intampinare fara sa invoce acest aspect, noile Reguli stabilesc ca exceptia de necompetenta poate fi invocata cel mai tarziu la prima zi de infatisare.

SOLUTIONAREA LITIGIULUI
Tribunalul arbitral va solutiona litigiul in temeiul contractului principal si al normelor de drept aplicabile, tinand seama, cand este cazul, de uzantele comerciale, dar si de principiile generale ale dreptului.

TERMENE PROCEDURALE

Noile Reguli au majorat de la 10 la 15 zile termenul in care o parte poate cere indreptarea erorilor materiale, lamurirea dispozitivului, precum si completarea sentintelor arbitrale.

DISPOZITII SPECIALE PRIVIND ARBITRAJUL INTERNATIONAL

Un alt element de noutate adus de Reguli vizeaza administrarea probelor in cadrul arbitrajului international. Astfel, cu acordul partilor, tribunalul arbitral poate aplica Regulile privind administrarea probelor in arbitrajul international (Rules on the Taking of Evidence in International Arbitration) adoptate de International Bar Association.

ASISTENTA ACORDATA DE CURTEA DE ARBITRAJ IN CAZUL ARBITRAJULUI AD-HOC

Curtea de Arbitraj poate acorda asistenta partilor in ceea ce priveste un arbitraj ad-hoc organizat de acestea pentru solutionarea unui litigiu determinat, la cererea lor comuna sau a uneia dintre ele, urmata de acceptarea celeilalte parti, formulata in scris, si cu plata taxei de inregistrare si a taxei administrative potrivit Normelor privind taxele si cheltuielile arbitrale. De asemenea, partile pot opta pentru asistenta Curtii de Arbitraj in arbitrajul ad hoc, in ceea ce priveste urmatoarele activitati:

  • numirea, in conformitate cu conventia arbitrala si cu Regulile, a arbitrilor si a supraarbitrului si, in general, indeplinirea sau, dupa caz, verificarea indeplinirii formalitatilor de constituire a tribunalului arbitral, precum si evaluarea onorariilor arbitrilor astfel numiti;

    punerea la dispozitia partilor a Regulilor, precum si a unei liste de arbitri, ambele avand caracter facultativ pentru parti;
    furnizarea, la cererea arbitrilor, de date, informatii sau documentatii referitoare la solutiile doctrinare si jurisprudentiale intr-o anumita problema de drept;

    asigurarea accesului la serviciile de secretariat ale Curtii de Arbitraj, constand in operatiuni privind primirea, inregistrarea si evidenta corespondentei, citarea partilor si comunicarea actelor, emiterea diverselor instiintari catre parti si arbitri, consemnarea dezbaterilor in incheieri de sedinta, indosarierea actelor, intocmirea si pastrarea registrelor, precum si orice alte asemenea lucrari necesare bunei desfasurari a arbitrajului;

    asigurarea unui spatiu corespunzator pentru desfasurarea arbitrajului;

    urmarirea si facilitarea arbitrajului astfel incat acesta sa se desfasoare in bune conditii si sa se finalizeze in termenul stabilit;
    examinarea, la cererea tribunalului arbitral si a partilor, a proiectului de hotarare arbitrala sub aspectul formei si/sau al unor probleme de drept, fara insa a se impieta asupra libertatii de decizie a arbitrilor.

DISPOZITII FINALE

Prin Anexele nr. 1, 2 si 3, ce fac parte integranta din Reguli, se reproduc modele de conventii arbitrale, respectiv Clauza compromisorie si Compromisul, recomandate de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, precum si declaratia de acceptare, independenta, impartialitatea si disponibilitate ce va fi semnata de catre arbitri.
Sursa: vasslawyers.eu

Ministerul Muncii organizeaza concurs pentru ocuparea postului de Sef serviciu la Serviciul Administrativ – Registratura

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice organizează concurs pentru ocuparea postului de natură contractuală vacant de conducere de șef serviciu la Serviciul Administrativ – Registratură – Direcţia Investiții, Achiziții Publice și Servicii Interne.

În vederea participării la concurs, candidaţii depun dosarul de concurs în termen de 10 zile lucrătoare de la data publicării/afişării anunţului (18.08.2014), respectiv în perioada 18 – 29.08.2014, după următorul program: de luni până joi între orele 08.30 – 16.30 şi vineri între orele 08.30 – 14.00.

Dosarele de înscriere la concurs se depun la sediul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice – Direcția Resurse Umane, camera 305.

Bibliografia si detalii suplimentare pe http://www.mmuncii.ro

Concursul se desfășoară la sediul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice din str. Dem.I.Dobrescu nr.2B, sector 1, Mun. București, astfel:

– în data de 29 septembrie 2014, orele 10,00, proba scrisă;
– în data de 3 octombrie 2014, orele 10, 00, interviul.

Condiţiile specifice:

– Studii de specialitate: studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă în domeniul administrației publice;
– Vechime minimă în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției: minim 5 ani;
– Cunoştinţe de operare pe calculator (necesitate și nivel): – MS Office, Internet, utilizarea poştei electronice – nivel avansat;
– Abilităţi, calităţi şi aptitudini necesare: abilităţi de conducere, capacitate de analiză şi sinteză, abilități de evaluare și interpretare a unui volum mare și diversificat de informații

Pentru înscrierea la concurs candidaţii vor prezenta un dosar de concurs care va conţine următoarele documente:

a) cerere de înscriere la concurs;
b) copia actului de identitate sau orice alt document care atestă identitatea, potrivit legii, după caz;
c) copiile documentelor care să ateste nivelul studiilor;
d) copia carnetului de muncă, conformă cu originalul, sau, după caz, o adeverinţă care să ateste vechimea în muncă, în meserie şi/sau în specialitatea studiilor;
e) cazierul judiciar sau o declaraţie pe propria răspundere că nu are antecedente penale care să-l facă incompatibil cu funcţia pentru care candidează;
f) adeverinţă medicală care să ateste starea de sănătate corespunzătoare eliberată cu cel mult 6 luni anterior derulării concursului de către medicul de familie al candidatului sau de către unităţile sanitare abilitate;
g) curriculum vitae.

Adeverinţa care atestă starea de sănătate conţine, în clar, numărul, data, numele emitentului şi calitatea acestuia, în formatul standard stabilit de Ministerul Sănătăţii.

În cazul documentului prevăzut la lit. e), candidatul declarat admis la selecţia dosarelor, care a depus la înscriere o declaraţie pe propria răspundere că nu are antecedente penale, are obligaţia de a completa dosarul de concurs cu originalul cazierului judiciar, cel mai târziu până la data desfăşurării primei probe a concursului.

Actele necesare pentru înscrierea la concurs vor fi prezentate în copii legalizate sau însoţite de documentele originale, care se certifică pentru conformitatea cu originalul de către secretarul comisiei de concurs.

Formularul de înscriere se pune la dispoziţie candidaţilor prin secretarul comisiei de concurs.

UNICEF România angajează Operations Officer

Cei interesati sunt asteptati sa trimita documentele de aplicatie pana in data de 2 Septembrie 2014.

Mai multe detalii AICI

Sursa: unicef.ro

Institutul Notarial Roman – Cursurile de pregatire pentru viitori notari stagiari

Informaţii suplimentare cu privire la taxa de participare şi la actele necesare înscrierii pot fi găsite pe pagina de internet a Institutului Notarial Român – http://www.institutulnotarial.ro

Detalii:
Pentru înscriere se vor respecta aceleași condiții ca și la precedentele ședințe respectiv:

  • cerere scrisă tip (valabil pentru cei înscriși deja în sesiunea anterioară și pentru noii înscriși)
  • copie C.I/B.I (valabil pentru cei inscriși deja în sesiunea anterioară și pentru noii înscriși)
  • dovada achitării taxei de 100 ron/curs (ședință) sau a mai multor ședințe;
  • cele menționate mai sus se vor trimite ca și până acum pe adresa de email secretariat@institutulnotarial.ro – în atenția Rodica Libiu, subiect: nume și prenume persoană înscrisă – încriere, cursuri pregătitoare, sesiunea a II-a, pentru examen viitorii notari stagiari.

Tematica care va fi abordata sambata, 30 august 2014, pentru cursurile de pregatire pentru viitori notari stagiari AICI
Sursa: institutulnotarial.ro

Deschiderea oficiala a Reuniunii Anuale a Diplomatiei Romane, editia 2014

Ministerul afacerilor externe organizează, în perioada 27-29 august 2014, Reuniunea Anuală a Diplomației Române, eveniment de tradiţie dedicat Corpului diplomatic și consular român.

La deschiderea oficială vor participa membri ai Guvernului şi ai Parlamentului României, reprezentanţi ai Administraţiei Prezidenţiale, şefii de misiuni diplomatice ai României, consuli generali, directorii institutelor culturale româneşti, reprezentanţi ai Corpului Diplomatic străin acreditat la Bucureşti, reprezentanţi ai societăţii civile, mediului academic şi de afaceri, mass-media.
Deschiderea oficială a Reuniunii diplomației va avea loc miercuri, 27 august, de la ora 17.00, în prezența Primului-ministru al României, Victor Ponta, preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu și a Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, gazda evenimentului fiind ministrul afacerilor externe, Titus Corlățean.
La ediţia din acest an a Reuniunii Anuale a Diplomației Române, în calitate de invitați speciali ai ministrului afacerilor externe, vor fi prezenți: Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene, Natalia Gherman, viceprim-ministru, ministru al afacerilor externe şi integrării europene al Republicii Moldova și Maia Panjikidze, ministrul de externe al Georgiei.

În cele trei zile ale reuniunii, cei prezenți vor discuta despre rolul și poziționarea diplomației române în contextul evoluțiilor recente de pe agenda regională și internațională. Reprezentanții diplomației române vor aborda subiecte precum: situaţia de securitate din regiune, parcursul european al statelor din Parteneriatul estic (Republica Moldova, Georgia, Ucraina), problematica dezvoltării regionale, economice şi energetice, evoluții în cadrul Uniunii Europene.
Anul acesta vom avea o prezență internațională de excepție: Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene, alături de omologii mei din Rep. Moldova și Georgia, ţări membre ale Parteneriatului Estic, pentru care România se află în prima linie a susţinătorilor parcursului lor european. Prezenţa alături de noi la RADR a miniştrilor afacerilor externe ai acestor ţări arată deopotrivă importanţa pe care România o acordă acestei regiuni şi o recunoaştere a sprijinului constant şi concret pe care l-am acordat acestor state, finalizat cu succesul de etapă al semnării Acordurilor de asociere şi liber schimb.

De asemenea, Reuniunea Diplomaţiei Române este un prilej de a-i aduce laolaltă pe toți reprezentanții corpului diplomatic român, pentru a dezbate teme și dosare importante de actualitate în relațiile internaționale, teme ce implică o dimensiune de politică externă, dar și o dimensiune de securitate națională și internațională.

Reuniunea înseamnă şi o analiză aprofundată a activității noastre, o evaluare a resurselor materiale şi umane de care dispune diplomaţia română, ținând cont de transformările de pe scena internațională, care au loc cu o fluiditate şi într-un ritm tot mai alert, atât la nivel regional, cât şi global”, a declarat ministrul afacerilor externe, Titus Corlățean.

Informații suplimentare:

La eveniment are acces numai presa acreditată în prealabil.
Programul de presă poate suferi modificări, care vor fi comunicate în timp util.
Accesul presei acreditate la sesiunile publice ale Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române va fi permis pe bază de ecuson. Acesta se poate ridica în intervalul orar 16.00-17.00, miercuri, 27 august, de la biroul de acreditare (hotel Marriott, parter).
Pentru ridicarea ecusonului este necesară prezentarea legitimaţiei de presă şi a unui act de identitate. Rugăm reprezentanţii mass-media care vor acoperi şi sesiunile din 28 august să aibă asupra lor ecusonul de acces.

Programul de presă al Reuniunii Anuale a Diplomației Române AICI

Sursa: mae.ro

Programul JCI Tineri Antreprenori – Ediţia 2014

Pana pe 7 septembrie sunt deschise inscrierile in noua editie a JCI Tineri Antreprenori, program de training si mentorat pentru antreprenori aflati in primele faze de dezvoltare si pentru aspiranti in antreprenoriat.

JCI Tineri Antreprenori este organizat de Junior Chamber International Bucuresti.

Programul este destinat atat celor care au deja conturata ideea de afaceri, au o firma infiintata si activitatea demarata, cat si celor care au ideea, produsul sau competenta in livrarea serviciului si doresc sa intre in antreprenoriat in urmatoarele 6 luni.

Pentru participare, antreprenorii la inceput de drum se pot inscrie pe site-ul http://www.tineriantreprenori.ro/inscrieri-editia-2014, acestia urmand a fi selectati dupa data de 7 septembrie.

Programul JCI Tineri Antreprenori este structurat sub forma a 6 sesiuni de training si o perioada de mentorat, iar la final, cele mai bune afaceri vor fi premiate de un juriu compus din antreprenori cu experienta in business.
Intre 15-30 septembrie, tinerii antreprenori vor participa la training-uri pe motivatie si etica antreprenoriala, strategie si pozitionare a afacerii, organizare din punct de vedere legal si fiscal, leadership si management al echipei, finante si perspectiva finantatorilor, IT si online. In octombrie si noiembrie sunt programate alte workshopuri, precum si intalnirile unu-la-unu ale participantilor cu mentorii.

Intre mentorii din program regasim antreprenori care au fondat afaceri si branduri deja cunoscute in mediul de afaceri: Dan Stefan – Autonom Rent-a-Car, Mihai Patrascu – EvoMag, Marius Dan – Tudor. Personal Tailor, Octavian Badescu -fondator Sameday Courier si Lokko, fratii Mihai si Cristian Logofatu – Bittnet Systems, Claudia Filip – Greater, Victor Dragomirescu – Romanian Software si altii.

Asa cum a rezultat si din editiile anterioare ale proiectelor de training si mentorat desfasurate in cadrul JCI Bucuresti, Programul JCI Tineri Antreprenori isi propune sa evidentieze afaceri cu potential de a fi sustenabile pe termen mediu-lung si sa le sustina prin forta comunitatii Junior Chamber International.

Selectam cateva exemple de succes din editii anterioare ale proiectelor dedicate antreprenorilor:
– anul 2006: antreprenorii selectati la nivel national in urma programului nostru JCI BBP au participat in competitia internationala JCI Best Business Plan organizata la Seul, unde au obtinut un meritoriu loc II din 45 de tari participante;
– model de pat rabatabil – Rabatbed.ro – premiat cu medalia de argint la Salonul de Inventii INVENTIKA 2009 si cu medalia de bronz al Salonul International de Inventii de la Geneva 2011, Parteneri ai proiectului JCI Tineri Antreprenori: Sky Tower, Evomag, Autonom Rent-a-Car.

Web: http://www.tineriantreprenori.ro
Facebook: https://www.facebook.com/jcitineriantreprenori

Pentru detalii privind inscrierea si participarea in JCI Tineri Antreprenori – Editia 2014:

Cristian Tudorescu, Director Proiecte Business JCI Bucuresti – mobil: 0721.228.240