Arhive lunare: iulie 2014

Admitere INM 2014: record de candidati

La INM anul acesta se scot la concurs 160  locuri pentru auditorii de justitie. Sunt 4072 de candidati inscrisi. Deci, 25,4 candidati pe loc.

La admiterea directa in magistratura sunt 26 posturi de judecatori si 10 posturi de procuror. S-au inscris 1008 persoane. Deci, sunt 28 de candidati pe loc.

O asemenea concurenta nu a mai existat niciodata.

Penru cei care au sustinut licenta anul acesta, adeverintele de licenta se pot depune pana la 12 august.

Urmeaza verificarea dosarelor, solutionarea eventualelor contestatii la inscriere in jurul datei de 20 august si sustinerea primei probe de admitere pe data de 31 august. Mult succes!

Date oficiale despre INM AICI. Date oficiale despre admiterea in magistratura AICI
Sursa: cristidanilet.wordpress.com

Reclame

Se cauta experti specializati in Managementul Timpului si al Cauzelor

Consiliul Superior al Magistraturii, in calitate de promotor de proiect, implementeaza in parteneriat cu Scoala Nationala de Grefieri, Consiliul Europei si Administratia Naþionalã a Instantelor din Norvegia proiectul „Asistentã pentru consolidarea capacitãtii sistemului judiciar din Romania de a face fatã noilor provocãri legislative si institutionale”, finantat in cadrul Mecanismului Financiar Norvegian.  Proiectul are ca obiectiv general consolidarea capacitãtii sistemului judiciar roman cu privire la aplicarea noilor coduri, prin dezvoltarea unui plan de pregatire si a unor instrumente adecvate menite sa ofere formare profesionala continua, sa dezvolte ghiduri de formare si materiale didactice pentru magistrati si alte categorii de personal din sistemul judiciar.

In consecinta, in perioada septembrie 2014 – iunie 2015, se vor organiza 10 actiuni de formare in domeniul Managementului Timpului si al cauzelor. Actiunile vor dura 2 zile si se vor avea in vedere 30 de formatori si SNG si 160 de grefieri in functie.

Conform anuntului, CSM, prin Scoala Nationala de Grefieri, doreste selectarea a 6 experti specializati in Managementul Timpului si al Cauzelor.

Toate informatiile cu privire la inscriere si participare sunt disponibile pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii.

Documentele se pot transmite pana la data de 06 august 2014, inclusiv. Interviurile sunt estimate a se desfasura in zilele de 7 si 8 august 2014.
Sursa: www.CSM1909.ro

Judecatorii si procurorii condamnati definitiv nu vor mai beneficia de pensie de serviciu

Din 27 iulie, judecatorii si procurorii condamnati definitiv nu vor mai beneficia de pensie de serviciu.
Asa cum prevede Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, „judecatorii si procurorii cu o vechime de cel putin 25 de ani in magistratura, beneficiaza, la implinirea varstei prevazute de lege, de pensie de serviciu, in cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate in ultimele 12 luni de activitate inainte de data pensionarii”.

Prevederile Legii nr. 118/2014, intrate in vigoare duminica arata ca magistratii care au fost eliberati din functie din cauza unei condamnari nu mai detin calitatea de magistrati si, in consecinta, nu mai pot primi pensie de serviciu.

„Art. 83^2. – (1) Nu beneficiaza de pensia de serviciu prevazuta la art. 82 si 83^1 si de indemnizatia-prevazuta la art. 81 judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti si personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor care, chiar ulterior eliberarii din functie, au fost condamnati definitiv ori s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei pentru o infractiune de coruptie, o infractiune asimilata infractiunilor de coruptie sau o infractiune in legatura cu acestea, savarsite inainte de eliberarea din functie. Aceste persoane beneficiaza de pensie in sistemul public, in conditiile legii.”, se precizeaza in Legea nr. 118 din 2014.
Sursa: e-juridic.manager.ro

U.N.B.R. lanseaza versiunea in limba engleza a paginii web

Prezenta in plan international a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania s-a amplificat foarte mult in ultima perioada, atat datorita participarii sale active in organizatiile profesionale internationale cat şi ca urmare a incheierii de memorandum-uri de colaborare semnate recent cu uniunile profesionale ale avocatilor din mai multe state.

Necesitatea unei bune vizibilitati internationale a impus ca pagina web a U.N.B.R. sa poate fi accesata si in versiunea in limba engleza.

Cu incepere de la data de 25 iulie 2014, aceasta poate fi accesata la adresa http://unbr.ro/en/ sau prin utilizarea butonului specific aflat pe site-ul in limba romana.
sursa: juristpedia.ro

Drapelul României

Odată cu debutul epocii moderne şi cu apariţia statelor naţionale, apelul la simboluri cu valoare naţional-identitară a avut menirea de a coagula corpul cetăţenesc, cultivându-i sentimentul de aparteneţă şi fidelitatea faţă de statul în care s-a născut. Acel cuantum de repere naţionale nu a lipsit nici din arsenalul politic al României moderne şi contemporane. Conform Constituţiei României cele mai importante simboluri naţionale sunt drapelul, imnul naţional şi ziua naţională.

E arborat pe sediile instituţiilor publice, iar la sărbători naţionale, oameni obişnuiţi îl aşază la ferestre; îl “îmbrăcăm” la competiţii sportive sau îl purtăm în războaie. E drapelul naţional al României.

Povestea
De sute de ani, cele trei culori – roşu, galben şi albastru – au fost legate de poporul român, iar astăzi ele alcătuiesc drapelul României. Sunt aşezate vertical, iar ordinea este albastru, galben, roşu, începând de la lance. Proporţiile, nuanţele culorilor precum şi protocolul drapelului au fost stabilite prin lege.

Poveste din secolul al VI-lea
Drapelul naţional al României este un tricolor cu benzi verticale. Potrivit Constiuţiei României, culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu”. Legea nr. 75/1994 precizează că fâşiile drapelului naţional au culorile albastru cobalt, galben crom şi roşu vermion.

Potrivit unei legende răspândite pe teritoriul românesc, culorile roşu, galben şi albastru ar fi fost utilizate încă din vechime de către români ca simbol al lor sau de alţii pentru a-i desemna pe aceştia.

Culorile se regăsesc pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi şi pe steme. Întrucât până la începutul secolului XIX conştiinţa de a forma un neam nu exista decât la câţiva cărturari precum Grigore Ureche, aceste culori nu erau folosite pentru a îi identifica specific pe Români, iar steagurile ţărilor româneşti, până în al doilea deceniu al secolului XIX, erau cele moştenite din Evul mediu, cu o simbolistică heraldică fără legături cu ideea modernă de “naţiune”.

În 1834, pentru prima dată un teritoriu românesc a adoptat cele trei culori ca drapel. Este vorba de Ţara Românească. Deşi culorile erau dispuse altfel, ele au stat la baza drapelului de luptă al revoluţionarilor de la 1848 şi acestea au fost culorile salutate mai târziu şi de studenţii români de la Paris. În iunie 1848, Guvernul provizoriu al Ţări Româneşti decreta că steagul naţional are trei culori- albastru, galben, roşu, iar pe flamuri este înscrisă deviza “Dreptate, Frăţie”. Deşi la început poziţionarea culorilor era pe verticală, cu albastrul în partea superioaă, în scurt timp s-a trecut la dispunerea culorilor pe verticală, în forma cunoscută astăzi.

Un steag confecţionat la 1848 se păstrează încă şi el a aparţinut gărzii orăşeneşti din Slatina. Dimensiunile lui sunt de 124 cm lungime şi 110 cm lăţime.

Totuşi, se pare că până la 1861, Moldova şi Ţara Românească utilizau, deopotrivă, atât vechile steaguri (cu roşu şi albastru pentru Moldova, şi albastru şi galben pentru Ţara Românească), cât şi tricolorul. 1867 a fost anul când cele trei culori ale steagului şi aşezarea lor au fost stabilite prin lege. Tot atunci s-a mai stabilit ca stema ţării să fie aşezată doar pe drapelele armatei şi cele princiare, iar cele civile să rămână fără stemă. Şi după Unirea de la 1919, drapelul României Mari rămâne tricolorul cu fâşiile dispuse vertical, iar după caz acestea purtau însemnele reginei, ale regelui sau ale unităţilor militare.

În Țara Românească, decretul nr. 1 din 14/16 iunie 1848 al Guvernului provizoriu menționa că „Steagul Național va avea trei culori: albastru, galben, roșu”, urmând ca deviza scrisă pe flamuri să fie „DPEПTATE ФPЪЦIE” („Dreptate, Frăție”). Diferența față de modelele anterioare ale tricolorului constau în plasarea fâșiei albastre în partea superioară, eliminarea cifrului domnesc de la colțuri și a coroanei de pe capul acvilei ce se găsea în vârful hampei, precum și prezența unei devize. Aceste steaguri au fost sfințite la 15/27 iunie 1848, fiind destinate Gardei Naționale. Astăzi se mai păstrează doar steagul gărzii orășenești din Slatina. Pe fâșia albastră e scrisă deviza Fratie-Dreptate-chirilic.svg („Frăție Dreptate”), pe galben — Judetul-Oltu-chirilic.svg („Județul Oltŭ”), iar pe roșu — Orasul-Slatina-chirilic.svg („Orașul Slatina”). Dimensiunile drapelului sunt de 124 cm lungime și 110 cm lățime. Existența altor drapele de acest fel e confirmată de acte, care menționează, în unele cazuri, chiar și prețul de fabricare a lor. Astfel, drapelul observatorului poliției (confecționat din șalon) și cel al detașamentului de dorobanți din București (din tibet) au costat împreună 192 de lei și 10 parale. Decretul nr. 5 din 18 iunie solicita garnizoanelor să retragă în magazii drapelele vechi: „trebuința fiind a se schimba steagurile, vi se vor trimite peste puțin timp alte steaguri noi”. Cele vechi urmau a fi transferate mai apoi către Arsenalul armatei. Pe 25 iunie, generalul Christian Tell solicita aprobarea Guvernului provizoriu pentru confecționarea a șase steaguri (trei pentru infanterie și trei pentru cavalerie), urmând „a le supune Guvernului provizoriu spre decretare”. Cererea i-a fost aprobată la 11 iulie; totuși drapelele au fost distribuite abia la 11 septembrie, în cadrul unei ceremonii solemne. Pe 30 iunie, mitropolitul Neofit, în calitate de prim-ministru, dădea următoarea dispoziție: „stindardele libertății se vor ridica pe toate edificiile, iar cocardele se vor repurta”. Aceste simboluri au fost larg utilizate la manifestații și au fost arborate pe clădirile publice, pe nave și bastimente etc.

Totuși, decretul nr. 252 din 13/25 iulie 1848, motivat prin faptul că „nu s-a înțeles [încă] cum trebuiesc făcute stindardele naționale”, definea steagul ca având culorile dispuse pe verticală, posibil sub influența modelului francez. Nuanțele erau „albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. În ceea ce privește ordinea, „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind”.

Petre Vasiliu-Năsturel notează că, din punct de vedere heraldic, atât la steagul Franței cât și la cel al Țării Românești revoluționare, banda din mijloc reprezintă un metal (argint, respectiv aur). Alți cercetători sunt de părere că tricolorul nu fusese imitat după modelul francez, ci reprezenta o veche tradiție românească, ipoteză sprijinită de o notă a ministerului de externe revoluționar către Emin Pașa: „colorile eșarfului ce purtăm noi diriguitorii, precum și toți impegații, nu sunt de datină modernă. Noi le-am avut încă de mai înainte pe steagurile noastre. La primirea dar a cocardei și a eșarfelor tricolore nu am urmat duhul de imitație sau de modă”.

În Transilvania, revoluționarii adoptaseră mai înainte, cu prilejul Conferinței de la Sibiu din 26 aprilie/8 mai 1949, tricolorul albastru-alb-roșu (vertical, după amintirile lui George Barit) ca drapel național. Acesta avea înscrisă pe flamură deviza „VIRTUTEA ROMANĂ REÎNVIATĂ”. Mai multe surse ale vremii atestă cele trei culori (ziarul „Organul naționale” scos în acea vreme la Blaj, Al. Papiu Ilarian în a sa „Istorie a românilor din Dacia superioară” etc.). Semnificația lor este dublă: ele predomină în portul popular românesc și, totodată, înmănunchează vechile culori ale principatului Transilvaniei (albastru și roșu) cu albul păcii. Se pare că cele două exemplare având fâșii albastru-galben-roșu, care se păstrează astăzi la Muzeul Național de Istorie al României sunt de factură ulterioară, comemorativă, a evenimentelor de la Blaj. Culoarea galbenă a înlocuit-o, astfel, pe cea albă pentru a simboliza dorința de unire a transilvănenilor cu România.

În Moldova, tricolorul a fost arborat la 24 martie 1848 la hotelul Petersburg din Iași de către Adunarea constituantă prezidată de Vasile Alecsandri, fără însă să fie adoptat oficial, deoarece abia întrunită, Adunarea a fost persecutată și dispersată de trupele rusești masate “preventiv” la frontieră.

După înfrângerea revoluției, se revine la vechile steaguri, iar revoluționarii sunt persecutați pentru vina de a fi purtat însemnele tricolore revoluționare. În 1849 domnitorul Barbu Știrbei a adoptat un nou model pentru drapelele de luptă, păstrând însă dispoziția orizontală a culorilor și schimbând doar elementele decorative. Acest model, asemănător ca aspect cu cel din 1834, va fi în vigoare până în 1856.

În timpul căimăcămiei de trei, locțiitorii neavând dreptul de a-și inscripționa inițialele pe drapelele militare, monogramele domnitorilor munteni au fost înlocuite cu acvile.

Legenda

Legenda formării tricolorului național prin contopirea culorilor drapelelor Moldovei și al Țării Românești s-a născut după 1860, probabil din dorința de a împăca pe toată lumea în privința alegerii steagului revoluționar muntean de la 1848 ca drapel al întregii Românii. Această legendă a fost favorizată și de potrivirea coloristică a drapelelor atribuite celor două principate române la acel moment (roșu și albastru pentru Moldova și albastru și galben pentru Țara Românească).

Legenda a inspirat mai multe lucrări artistice, printre care și un tablou al lui Constantin Lecca. Acesta, vrând să înfățișeze înfrățirea dintre moldoveni și munteni a ales un pasaj istoric din Letopisețul de la Bistrița: „În anul 7015 (1506), octombrie în 28, intrat-au domnul Ioan Bogdan Voievod în țara muntenească cu toate oștile la locul Rătezații, lângă movila Căiata, pe cea parte a Râmnicului; și acolo au venit de la Radul Voievod un sol […] și au rugat pe domnul Bogdan Voievod cu multă rugăminte să se împace cu Radul Voievod, fiindcă «sunteți creștini și de același neam» (zicea el); și multe vorbe s-au schimbat între dânșii și multă rugăminte s-au făcut […] iar domnul Bogdan Voievod, văzând atâta rugăminte, făcu pe voia lui și se-mpăcă”. Pictura lui Lecca îi are în centru pe cei doi domni care își strâng mâinile. De asemenea, se pot observa și steagurile Moldovei (albastru-roșu) și al Munteniei (galben-albastru). Aceste combinații de culori nu au fost atestate însă înainte de 1832-1834.

P.V. Năsturel combate această legendă, arătând că tricolorul roșu-galben-albastru era anterior unirii principatelor și că cele trei culori, în dispoziția verticală, reprezintă drapelul naționalității române din toate teritoriile locuite de români.
De altfel, tricolorul a fost prezent în 1848 și la Focșani și Râmnicu Sărat, cu prilejul unor manifestații de înfrățire între moldoveni și munteni, iar în preajma Adunării ad-hoc din Moldova, în 1857, populația civilă a adoptat tricolorul ca simbol al unirii, fapt constatat și de contele Alexandre Walevski, ministrul de externe al Franței.

Nu în ultimul rând, ministrul de externe al Guvernului provizoriu al Țării Românești îl asigura, în 1848, pe trimisul extraordinar al Porții, Suleiman Pașa, de faptul că cele trei culori ale drapelului sunt „de demult, străbunii noștri le purtau pe pavilionul lor și pe steagurile lor. Deci ele nu sunt un împrumut și o imitație din prezent sau o amenințare pentru viitor”.

Un alt tablou al lui Constantin Lecca înfățișează uciderea lui Mihai Viteazul. În această compoziție apare și stindardul unit al celor trei provincii, cu galben în partea superioară (Țara Românească), roșu la mijloc (Moldova) și albastru în partea inferioară (Transilvania). Această ipoteză a unirii celor trei culori a fost emisă în literatura de specialitate, generând însă și rezerve în ceea ce privește argumentația adoptată.

Fapte de eroism sub drapelul românesc
În timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878, eroismul ostaşilor români a fost stimulat permanent de drapelul românesc. În atacul din 30 august 1877, căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu a căzut la datorie în timp ce înfigea pe parapetul redutei Griviţa drapelul Regimentului 8 linie. Ostaşii Regimentului 3 călăraşi au pătruns între primii în Plevna, trecând înot apa Vidului, cu drapelul în frunte.

Şi în Primul Război Mondial au avut loc jertfe pentru apărarea drapelului de luptă, ca simbol al datoriei de apărare a pământului ţării şi al onoarei militare. Garda drapelului din Regimentul 83 infanterie „Neagoe Basarab” a înfruntat, în octombrie 1916, o patrulă călare a armatei germane. Deşi i s-a retezat o mână, port-drapelul regimentului a rămas la locul luptei până în momentul în care ceilalţi soldaţi au sărit în ajutor şi au salvat drapelul.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, drapelele unităţilorevidenţiate în luptă au fost decorate.
După 1948, aspectul drapelului se schimbă din nou şi în centrul lui apare stema cu un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere de spice de grâu, legate de o panglică având inscripţia Republica Populară Română şi iniţialele R. P. R. la capătul spicelor.

În timpul Revoluţiei din 1989, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele, zona centrală a drapelului fiind ruptă sau tăiată.

Protocolul drapelului

În ce condiţii este arborat drapelul României sau când este coborât în bernă sunt câteva dintre prevederile aceleiaşi legi din 1994. Drapelul României trebuie arborat în mod permanent pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional. Drapelul nu poate lipsi nici de la sediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale statului român din străinătate, precum şi la reşedinţa şefilor misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare.

Drapelul României se poate arbora cu prilejul zilei naţionale a României şi al altor sărbători naţionale, în locurile publice stabilite de autorităţile locale; cu ocazia festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter local, naţional şi internaţional, în locurile unde acestea se desfăşoară.

Ca pavilion, este permanent arborat pe navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc. Pavilionul trebuie ridicat zilnic la bastonul de la pupa la ora 8 (ora 9, în zilele de sărbătoare).

Drapelul de luptă este scos din vitrină la solemnitatea prezentării sale, la festivitatea depunerii jurământului militar, la paradele trupelor şi revistele de front, la predarea sau luarea comenzii unităţii respective, la darea onorurilor militare în cadrul funeraliilor militare, sau în alte ocazii dacă se ordonă acest lucru.

Guvernul este singurul organism oficial care stabileşte zilele de doliu naţional, în care drapelul României se arborează în bernă.
Aproape 11.000 de drapele la Muzeul Militar Naţional

Cea mai mare colecţie de drapele şi stindarde se găseşte la Muzeului Militar Naţional “Regele Ferdinand I” şi numără 10.826 exponate. Unele dintre ele sunt drapele din secolul al XIX-lea, altele sunt de dată mai recentă. Sunt stindarde, drapele militare româneşti (toate drapelele şi stindardele armatei române de la 1834 până astăzi, drapele ale unor organizaţii cu caracter militar, pavilioane regale, fanioane, flamuri, jaloane, drapele folosite la încoronarea regelui Ferdinand şi a reginei Maria în 1922 la Alba Iulia, cópii şi reconstituiri după diferite modele de drapele româneşti, accesorii pentru drapele etc), steaguri şi fanioane străine. Multe dintre drapelele vechi au flamura deteriorată (uneori lipseşte aproape în totalitate) sau sfâşiată de gloanţe ori săbii. Drapele utilizate în timpul Războiului de Independenţă au fost păstrate până în 1928-1929 în sala tronului din Palatul Regal, trecând apoi în patrimoniul Muzeului.

Printre atracţiile colecţiei se numără drapelul cu însemnele domnitorului Constantin Ipsilanti, datând de la începutul secolului al XIX-lea, primele drapele militare instituite de Mihai Sturdza în Moldova şi Grigore Dimitrie Ghica în Ţara Românească la 1834, apoi cele ale lui Barbu Ştirbei, Grigore Alexandru Ghica, Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand I, Carol II, Mihai I şi numeroase drapele străine (otomane, austro-ungare etc.).

Drapelul care a aparţinut “II Regimentu de artilerie”, 1872;, Stindardul de comandament al Brigăzii 8 cavalerie, 1941, Drapelul 1994 care a aparţinut Brigăzii 11 mecanizate „Carei” sunt considerate a fi cele mai valoroase piese din colecţia de drapele a Muzeul Militar Naţional.
*Prin lege, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept Ziua drapelului naţional al României. În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Ţării Româneşti, prin care tricolorul roşu-galben-albastru devenea Drapel Naţional.
*Semnificaţia culorilor drapelului: albastrul cerului- libertate, galbenul ogoarelor – dreptate, roşul sângelui – frăţie.

Surse : http://istoriesicultura.ro/
http://www.antena3.ro
http://www.historia.ro
http://ascorbrasov.ro
http://www.tribuna.ro

Admitere magistratura 2014: START!

Azi s-a dat anunțul pentru cele două concursuri de recrutare în magistratură de anul acesta: unul de admitere la INM pentru 80 locuri judecători și 80 locuri procurori, și unul pentru admitere directă în magistratură pentru 26 locuri la instanțe și 10 locuri la parchete.

Anul acesta este marcat de câteva aspecte cu totul noi. În primul rând, tematica pentru concurs este concepută în întregime după noile coduri (civil, penal, procedură civilă, procedură penală). Singura diferență este că la concursul de admitere directă există tematică din dreptul familiei, care nu se cere la admiterea pentru INM. În al doilea rând, se remarcă o scădere a numărului de locuri scoase la concurs, ca urmare a vacantării din ce în ce mai rare a posturilor din sistem, datorate întineririi corpului de magistrați în ultimii 10-15 ani. Este probabil ca de anul viitor să nu se mai organizeze concurs de admitere directă în magistratură.

Începând de azi se pot depune cererile de înscriere la parchetul/instanța (nu are importanță) de la domiciliul candidatului, până la data de 22 iulie. Cele două concursuri se desfășoară simultan, astfel încât candidații care se înscriu la ambele se pot prezenta doar la unul. Estimez 4500 de înscrieri la concursul de admitere pentru INM și 1500 de înscrieri la concursul de admitere directă.  Prima probă de concurs – grilele juridicese va desfășura la 31 august, a doua probăraționamentul logic – pe 14 septembrie iar a treia probăinterviulîn luna octombrie, după care urmează verificarea psihologică, verificarea bunei reputații și examinarea medicală. Cei admiși la INM încep cursurile pe 13 octombrie; timp de doi ani de zile vor dobandi abilitati de practicieni, și vor începe cariera ca judecători/procurori în iulie 2016. Cei admiși direct la instanțe/parchete vor demara activitatea la sfârșitul lui decembrie 2014 sau începutul lui ianuarie 2015, iar în primele 6 luni vor urma cursuri intensive de pregătire.

Mult succes candidaților! Fie ca cei mai buni din cei mai buni să ne fie colegi!

Recomand: Ghid admitere, Proba 1, Proba 3.
Sursa: http://cristidanilet.wordpress.com

Romania and the International Criminal Court: between full implementation of the Rome Statute and ratification of the Kampala Amendments

Ministerul Afacerilor Externe, în colaborare cu Societatea Nationala de Cruce Rosie din România si Comisia Nationala de Drept International Umanitar organizeaza astazi, 21 iulie 2014, un eveniment de promovare a justitiei penale internationale, intitulat: „Romania and the International Criminal Court: between full implementation of the Rome Statute and ratification of the Kampala Amendments”. La eveniment va participa E.S. doamna Fatou Bensouda, procurorul Curtii Penale Internationale. Evenimentul are scopul de a celebra ziua justitiei penale internationale si se înscrie în seria de actiuni ale Ministerului Afacerilor Externe dedicate promovarii activitatii Curtii Penale Internationale.

Curtea Penala Internationala (CPI) este prima si totodata singura instanta penala internationala permanenta. Aceasta institutie a fost înfiintata prin Statutul de la Roma al CPI, adoptat la data de 17 iulie 1998, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2002. În prezent, 122 de state sunt parti la Statutul CPI.

CPI este complementara jurisdictiilor penale nationale, competenta acesteia incluzând crimele cele mai grave care privesc ansamblul comunitatii internationale.

România a semnat Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale la data de 7 iulie 1999 si l-a ratificat prin Legea nr. 111 din 28 martie 2002, fiind unul dintre statele care au contribuit direct la intrarea în vigoare a Statutului.

Convinge Judecătorul – o lucrare de nerefuzat!

CJ_loreleyMireaE vară, o ultimă ședință și apoi vine vacanța!In fața mea pledează un avocat zelos cu roba aruncată lejer peste costum, lăsată descheiată, un spectacol dezlânat la fel ca si discursul mult prea lung si departe de subiect, încep să îmi pierd răbdarea, mă uit peste concluziile scrise depuse deja la dosar, uff 15 pagini cu multe bolduiri si sublinieri si fraze întregi scrise cu litere de tipar, totul pare un țipăt agresiv despre un subiect neclar, închid dosarul și îl pun deoparte, îmi vine să îi spun -la obiect vă rog- dar mă opresc si….zâmbesc…. mi-am amintit brusc de cartea lui Adi Neacsu Convinge Judecătorul și imi dau seama cât de real a surprins totul, cât de genial a înteles psihologia acestei profesii cu cele mai fine nuanțe și cât de bine era să dăruiesc această carte avocatului din fața mea dar și prietenilor, cunoscuților, amicilor, colegilor, fostilor mei studenți, tuturor celor care își doresc să devină maestri ai barei și care visează la un act de justiție profesionist și eficient.

Am citit cartea lui Adi Neacsu pe nerăsuflate, apoi am lăsat informația să se așeze, prima senzație după ce am terminat-o a fost aceea de a o lua de la capăt, cu un fel de narcisism irezistibil care mă îndemna să mă privesc în ea ca într-o oglindă, afundându-mă tot mai mult în ceea ce suntem.

Am știut intotdeauna că Adi e un om și un jurist valoros însă faptul că a avut puterea și inspirația să scrie atât de bine, de simplu, de veridic, cu umor și ironie fină și despre un subiect pe care nimeni nu s-a încumetat să il trateze până acum în literatură juridică românească și toate acestea într-un moment de răscruce personală și profesională, m-au surprins în modul cel mai plăcut și mă fac să îmi ridic pălăria și să fac o reverență în fața omului și a profesionistului Adrian Toni Neascu care m-a convins iremediabil!

S-au scris atât de multe lucruri bune, elogioase despre această carte de către colegii judecători, avocați sau alți pasionați ai profesiei încât nu aș intra în temele ei pentru că nimeni nu poate să explice mai bine decât această carte cum este în realitate un judecător dezbrăcat de haina infailibilității, cum poți să-l cunoști, ce vrea și ce nu vrea să audă de la un avocat și mai ales cum trebuie să scrie și să vorbească un avocat profesionist pentru a convinge judecătorul.

Multumim Adi Neacsu și felicitări din tot sufletul, ai scris o carte care ne-a îmbogățit de aceea o recomand tuturor celor care vor să cunoască realitatea acestei profesii și arta convingerii instanței!

judecator Loreley Mirea, Tribunalul Bihor

Preluat de pe blogul Judecator Loreley Mirea 

UNBR anunta organizarea examenului de primire in profesia de avocat si de primire in profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat in alte profesii juridice, sesiunea septembrie 2014

Uniunea Nationala a Barourilor din Romania anunta organizarea examenului de primire in profesia de avocat (pentru dobandirea titlului profesional de avocat stagiar) si de primire in profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat in alte profesii juridice, sesiunea septembrie 2014.

Data desfasurarii examenului este 15 septembrie 2014, pentru toti candidatii, data care a fost anuntata prin publicarea Hotararii nr. 884 a Consiliului U.N.B.R. din data de 14 decembrie 2013.

Examenul consta in verificarea cunostintelor juridice cu caracter preponderent teoretic, pentru dobandirea titlului profesional de avocat stagiar si cu caracter preponderent practic – aplicativ pentru dobandirea titlului profesional de avocat definitiv.

Examenul se va desfasura prin sustinerea unei probe tip grila, care cuprinde:

  • 100 de intrebari cu caracter preponderent teoretic, cate 20 de intrebari din fiecare materie de examen, pentru candidatii pentru dobandirea titlului profesional de avocat stagiar;
  • 100 de intrebari cu caracter preponderent practic – aplicativ cate 20 de intrebari din fiecare materie de examen, pentru dobandirea titlului profesional de avocat definitiv.

Materiile de examen sunt:

  • organizarea si exercitarea profesiei de avocat;
  • drept civil;
  • drept procesual civil;
  • drept penal;
  • drept procesual penal.

Examenul se va sustine in mod unitar, in cadrul Institutului National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor – I.N.P.P.A. (in continuare I.N.P.P.A.) si se va desfasura prin I.N.P.P.A. Central – Bucuresti si prin centrele teritoriale ale acestuia, in conformitate cu Regulamentul de examen, aprobat prin Decizia nr. 128/08.07.2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. si adaptat in conformitate cu prevederile Hotararii nr. 962/24.05.2014 a Consiliului U.N.B.R.
Tematica de examen a fost stabilita prin Hotararea Consiliului U.N.B.R. nr. 962/2014 si reprodusa in anexaDeciziei Comisiei Permanente nr. 128/2014, ambele publicate pe site-ul U.N.B.R. (www.unbr.ro)

Arondarea candidatilor pentru sustinerea examenului se face in raport de baroul la care s-a depus cererea de inscriere la examen si la care, in caz de primire in profesie, candidatul care a promovat examenul este obligat sa se inscrie, fara a putea sa se inscrie in alt barou, astfel:

  1. I.N.P.P.A. central (Bucuresti): Barourile BucurestiCalarasiGiurgiuIalomitaIlfovConstantaTulcea,Dambovita;
  2. Centrul teritorial Brasov: Barourile BrasovBuzauCovasnaHarghitaMuresPrahova si Sibiu;
  3. Centrul teritorial Cluj-Napoca: Barourile AlbaBistrita-NasaudClujSalaj si Maramures;
  4. Centrul teritorial Craiova: Barourile DoljGorjMehedintiOltArgesTeleorman si Valcea;
  5. Centrul teritorial Iasi: Barourile BacauBotosaniIasiNeamtSuceava si Vaslui;
  6. Centrul teritorial Galati: Barourile GalatiBraila si Vrancea;
  7. Centrul teritorial Timisoara: Barourile AradBihorCaras-SeverinHunedoaraSatu-Mare si Timis.

inscrierea la examenul de primire in profesie pentru dobandirea calitatii de avocat stagiar si pentru persoanele care au sustinut examenul de definitivat in alte profesii juridice se va desfasura astfel:
Cererile de inscriere a candidatilor la examen, se vor depune in intervalul 01 august 2014 – 18 august 2014la secretariatul baroului la care candidatul urmeaza sa-si desfasoare activitatea in cazul in care va fi declarat admis.

  • Cererile vor fi insotite de actele prevazute in Regulamentul de examen.
  • in perioada 19 – 21 august 2014 barourile vor verifica dosarele de inscriere la examen iar rezultatul verificarilor se afiseaza conform prevederilor Regulamentului de examen. in perioada 23 – 25 august 2014 se vor solutiona contestatiile formulate de candidatii carora li s-a respins inscrierea la examen.
  • in cazuri temeinic justificate, cu aprobarea Comisiei Permanente a U.N.B.R., dosarul poate fi completat cu actele ce nu au putut fi procurate din motive obiective, cu cel mult 5 zile inainte de data examenului. Pentru candidatii care au sustinut examenul de licenta in anul universitar 2014, se admite depunerea adeverintei de absolvire a examenului de licenta fara ca aceasta sa fie insotita de foaia matricola, daca unitatile de invatamant nu au emis diplomele de licenta.

Taxa de examen este de 800 lei si se va achita in contul Institutului National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor – I.N.P.P.A. din Bucuresti nr. RO56RNCB0082044172480001 deschis la B.C.R. – Sucursala Unirea – Bucuresti cu mentiunea „Taxa examen primire in profesie ca avocat stagiar, sesiunea septembrie 2014”, respectiv „Taxa examen primire in profesie ca avocat definitiv, sesiunea septembrie 2014”.

Este interzisa perceperea de catre I.N.P.P.A. sau barouri, cu orice titlu, de sume suplimentare pentru operatiuni care au legatura cu inscrierea candidatilor la examen sau cu sustinerea acestuia.

Sursa: juristpedia.ro

Modificari la Legea societatilor comerciale: Firmele ar putea fi dizolvate in noi situatii

Dizolvarea firmelor ar putea fi pronuntata de tribunal in noi situatii, se precizeaza intr-un proiect de act normativ care ar putea modifica Legea societatilor comerciale. Potrivit documentului lansat recent in dezbatere publica pe site-ul Ministerului Justitiei, firmele care nu indeplinesc anumite obligatii, ar putea risca sa fie dizolvate la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Registrului Comertului. De asemenea, acelasi document stabileste noi reguli si in ceea ce priveste lichidarea si radierea firmelor.
Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 ar putea fi modificata printr-un proiect de lege, lansat recent in dezbatere publica de Ministerul Justitiei. Documentul imbunatateste procedurile de dizolvare, lichidare si radiere, inclusiv prin corelarea cu dispozitiile Noului Cod al insolventei, facilitandu-se solutionarea cu celeritate a cererilor care privesc aceste proceduri, se mentioneaza in expunerea de motive a proiectului.

Astfel, proiectul de act normativ introduce noi situatii in care firmele pot fi dizolvate si detaliaza mai clar situatiile existente in legislatia in vigoare.

In plus, documentul citat stabileste ca prelungirea perioadei de lichidarea a unei firme ar putea fi realizata de catre o noua institutie si nu de catre tribunal, asa cum se intampla in prezent, care de asemenea, se va ocupa si de numirea lichidatorului societatii.
Dizolvarea firmelor ar putea fi pronuntata de tribunal in noi situatii, se precizeaza intr-un proiect de act normativ care ar putea modifica Legea societatilor comerciale. Potrivit documentului lansat recent in dezbatere publica pe site-ul Ministerului Justitiei, firmele care nu indeplinesc anumite obligatii, ar putea risca sa fie dizolvate la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Registrului Comertului. De asemenea, acelasi document stabileste noi reguli si in ceea ce priveste lichidarea si radierea firmelor.

Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 ar putea fi modificata printr-un proiect de lege, lansat recent in dezbatere publica de Ministerul Justitiei. Documentul imbunatateste procedurile de dizolvare, lichidare si radiere, inclusiv prin corelarea cu dispozitiile Noului Cod al insolventei, facilitandu-se solutionarea cu celeritate a cererilor care privesc aceste proceduri, se mentioneaza in expunerea de motive a proiectului.

Astfel, proiectul de act normativ introduce noi situatii in care firmele pot fi dizolvate si detaliaza mai clar situatiile existente in legislatia in vigoare.

In plus, documentul citat stabileste ca prelungirea perioadei de lichidarea a unei firme ar putea fi realizata de catre o noua institutie si nu de catre tribunal, asa cum se intampla in prezent, care de asemenea, se va ocupa si de numirea lichidatorului societatii.

Firmele care nu depun situatiile financiare anuale ar putea fi dizolvate

Proiectul de lege propus de Ministerul Justitiei reglementeaza mai clar situatiile in care poate fi pronuntata dizolvarea unei societati si introduce unele noi.

Mai exact, daca o firma nu isi depune situatiile financiare anuale la Ministerul Finantelor – ANAF, in termenul prevazut de lege, atunci tribunalul ar putea pronunta dizolvarea acesteia, la cererea oricarei persoane interesate, precum si a Registrului Comertului.

Acest lucru nu este cuprins in prevederile aflate in vigoare.

Important! Anul acesta, firmele au avut termen pana pe 30 mai pentru a depune situatiile financiare anuale pentru 2013. Amenzile pentru nedepunerea bilanturilor ajung chiar si pana la 4500 de lei. Mai multe informatii despre acest subiect puteti citi AICI.

De asemenea, dispozitiile aflate in dezbatere publica stabilesc ca dizolvarea unei societati ar putea fi pronuntata si in cazul in care actionarii/asociatii/membrii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut ori resedinta cunoscuta.

In prezent, legislatia in vigoare prevede ca firma poate fi dizolvata doar in situatia in care asociatii au disparut, nu si actionarii sau membrii.

Totodata, in proiectul de act normativ se mentioneaza detaliat ca societatea ar putea fi dizolvata si atunci cand nu mai sunt indeplinite conditiile referitoare la sediul social, inclusiv urmare a expirarii duratei actului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social ori a transferului dreptului de folosinta sau proprietate asupra spatiului cu destinatie de sediu social.

In acelasi timp, daca activitatea societatii a incetat sau nu a fost reluata dupa perioada de inactivitate temporara, anuntata organelor fiscale si inscrisa in registrul comertului, perioada care nu poate depasi 3 ani de la data inscrierii in registrul comertului, atunci ar putea fi pronuntata dizolvarea firmei, se arata in proiectul de act normativ.

In plus, dispozitiile aflate in dezbatere publica introduc o noua prevedere, potrivit careia lista societatilor pentru care Oficiul National al Registrului Comertului urmeaza sa formuleze actiuni de dizolvare ar putea fi afisata pe pagina sa de internet si pe portalul de servicii online cu cel putin 15 zile calendaristice inainte.

Mai mult decat atat, conform proiectului de lege, hotararea tribunalului privind pronuntarea dizolvarii ar putea fi comunicata societatii, nu doar publicata in Monitorul Oficial, asa cum se intampla in prezent.

ONRC ar putea numi lichidatorul societatii

Proiectul de lege propus de Ministerul Justitiei stabileste o noua autoritate care poate numi lichidatorul unei societati si de asemenea, prevede si o remuneratie fixa pentru lichidator.

Mai exact, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de dizolvare, persoana juridica intra in lichidare. La cererea oricarei persoane interesate, inclusiv a MFP – ANAF, Registrul Comertului urmeaza sa numeasca un lichidator inscris in Tabloul Practicienilor in Insolventa, se arata in proiectul de act normativ.

In prezent acest lucru este realizat de catre judecatorul delegat in cazul in care dupa trei luni de la data la care hotararea judecatoreasca de dizolvare a ramas definitiva nu se procedeaza la numirea lichidatorului.

Noua masura are scopul de a reduce/simplifica formalitatile de lichidare, dar si pentru a degreva instantele judecatoresti, se precizeaza in expunerea de motive a proiectului.

Mai mult decat atat atat, lichidatorul va primi o remuneratie in cuantum fix de 1.000 de lei, decontul final al cheltuielilor efectuate de acesta in legatura cu lichidarea societatii urmand a se face, pentru situatia in care nu exista bunuri in averea societatii dizolvate, de catre Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania, la solicitarea lichidatorului, se mentioneaza in documentul citat.

Acest lucru nu este prevazut in Legea nr. 31/1990, care stabileste doar ca remunerarea lichidatorului se face din averea societatii dizolvate sau, in lipsa, din fondul de lichidare.

La fel ca in cazul operatiunii de dizolvare, amintit mai sus, ONRC ar putea publica pe site-ul sau si pe portalul de servicii online lista societatilor pentru care urmeaza sa formuleze actiuni de radiere, se arata in documentul citat. Afisarea va trebui realizata cu cel putin 15 zile calendaristice inainte.

De asemenea, proiectul de lege introduce o noua prevedere referitoare la radierea societatii. Mai exact, orice persoana interesata poate face numai apel impotriva hotararii de radiere, in termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii, iar in acest sens apelantul va depune o copie a apelului la ONRC, pentru mentionare in registrul comertului.

O alta noutate cuprinsa in reglementarile propuse de Ministerul Justitiei se refera la faptul ca bunurile ramase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comertului ar putea reveni si actionarilor si membrilor firmei, nu doar asociatilor, asa cum este prevazut in Legea nr. 31/1990.

Lichidarea firmei, prelungita de ONRC si nu de tribunal

Proiectul de lege ar putea modifica si procedura de lichidare a unei societati. Printre principalele noutati se numara faptul ca prelungirea lichidarii ar putea fi realizata de catre Registrul Comertului si nu de catre tribunal, asa cum se intampla in prezent.

Mai exact, dispozitiile aflate in dezbatere publica stabilesc ca lichidarea societatii ar trebui terminata in cel mult un an de la data inregistrarii in Registrul Comertului a mentiunii de dizolvare. Pentru motive temeinice, la cererea lichidatorului, Registrului Comertului ar putea prelungi acest termen cu inca un an, dar nu mai mult de doua ori.

Spre deosebire, Legea nr. 31/1990 stabileste ca pentru motive temeinice, tribunalul este cel care prelungeste termenul de lichidare cu perioade de cate 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni cumulat.

De asemenea, proiectul de act normativ ar putea mari termenul in care vor fi numiti lichidatorii, la 60 de zile, de la 30 de zile, cat este in prezent.

O alta prevedere a documentului citat stabileste ca s-ar putea reduce amenda pe care lichidatorul trebuie sa o plateasca daca intarzie sa depuna la Registrul Comertului cererea de radiere a societatii. Concret, aceasta ar putea fi diminuata la 20 de lei pe fiecare zi de intarziere, de la 200 de lei, cat este in prezent.

In plus, potrivit proiectului de lege, ONRC ar putea publica cu cel putin 15 zile calendaristice inainte pe site-ul sau si pe portalul de servicii online lista societatilor pentru care urmeaza sa formuleze actiuni de radiere.

Totodata, orice persoana interesata poate face apel impotriva hotararii de radiere, in termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii, prin depunerea unei copii a apelului la Registrul Comertului, se arata in dispozitiile aflate in dezbatere publica.

In plus, bunurile ramase din patrimoniul societatii radiate din registrul comertului ar putea reveni nu doar actionarilor, ci si asociatilor si membrilor firmei.

Anumiti creditori ar putea vinde partile sociale ale firmei

Legea nr. 31/1990 stabileste ca pe durata societatii, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil, iar dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare. Creditorii asociatului pot totusi popri, in timpul duratei societatii, partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau pot sechestra si vinde actiunile debitorului lor.

Potrivit proiectului de act normativ, creditorii asociatului societatii comerciale ar putea vinde nu doar actiunile debitorului, asa cum se intampla in prezent, ci si partile sociale.

De asemenea, creditorii ipotecari ar putea executa ipoteca legal constituita asupra actiunilor sau partilor sociale potrivit prevederilor Codului civil, se mentioneaza in documentul citat. Acest lucru nu este prevazut in actuala legislatie.

Aceste prevederi ar urma sa fie introduse in Legea nr. 31/1990 pentru a corela prevederile ei cu cele ale noului Cod civil si noului Cod de procedura civila in materia ipotecii asupra partilor sociale, se arata in expunerea de motive a proiectului de lege.
Sursa: avocatnet.ro