Arhive etichetă: NCPC

Conferinta 20 februarie 2015: Probleme dificile de procedură civilă (Ediția a III-a)

Evenimentul, organizat de Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și Societatea de Științe Juridice, se bucură de participarea extraordinară a Profesorului Viorel Mihai Ciobanu, autoritate necontestată în domeniul dreptului procesual civil.

Împreună cu invitații săi, Profesorul va aborda subiecte controversate, oferind soluțiile legale problemelor dificile de procedură civilă.

Cuvânt de deschidere: av. dr. Gheorghe Florea, Președinte UNBR

Invitații Profesorului: conf. univ. dr. Traian Briciu, Bogdan Dumitrache, jud. dr. Liviu Zidaru (confirmați)

Moderator: Andrei Săvescu

Ne propunem să clarificăm probleme de procedură civilă a căror dificultate a fost evidențiată în cadrul aplicării practice a Codului de procedură civilă (NCPC).

Vă rugăm ca la înscriere să formulați o problemă care doriți să fie abordată în cadrul conferinței.

Costuri
Participare în sală: 250 lei + TVA (număr de locuri limitat)
* acces înregistrare video inclus

Reduceri
– până la 5 decembrie 2014: 20% reducere (200 lei + TVA)
– participanţi din aceeaşi organizaţie: 10% reducere (225 lei + TVA)

Avantaje
– gratuit ediția specială NCPC-VMC a noului Cod de procedură civilă
– cărți de drept cu un discount de 20%
12 puncte INPPA
– vouchere iDrept

Ultima zi de înscrieri: 10 februarie 2015

Sursa: juridice.ro

CSM. Aviz favorabil a proiectului privind modificarea NCPC

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avizat favorabil proiectul de Ordonanta de Urgenta a Guvernului privind modificarea si completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila. AICI DOCUMENTUL
Sursa: Consiliului Superior al Magistraturii

Arbitrajul în Noile Coduri

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României organizează conferința Arbitrajul în Noile Coduri, 16-17 decembrie 2013, București, Palatul Camerei Naționale, Amfiteatrul Al. I. Cuza, Bd. Octavian Goga, nr. 2, et. 4.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI:
Luni, 16 decembrie:
15.00-15.15: Înregistrarea participanţilor
15.15-17.15: PARTEA I: Moderator: Prof. univ. dr. emerit Brânduşa Ştefănescu, Vicepreşedinte, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional
Bogdan Olteanu, Preşedinte, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional: Cuvânt de deschidere
– Prof. univ. dr. Monna Lisa Belu Magdo: Câteva aspecte de noutate aduse de Noul Cod de procedură civilă în procedura arbitrală
– Prof. univ. dr. emerit Brânduşa Ştefănescu, Vicepreşedinte, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional: Consideraţii privind constituirea instituţiilor permanente de arbitraj în lumina Noului Cod de procedură civilă
– Prof. univ. dr. Marian Nicolae: Aplicarea în timp a Regulilor de procedură arbitrală
– Av. Cosmin Vasile: Excepţiile privind existenta şi validitatea convenţiei arbitrale. Regim juridic si noutăţi în comparaţie cu reglementarea anterioară
17.15-17.45: Pauză de cafea
17.45-19.30: PARTEA a II-a: Moderator: Prof. univ. dr. emerit Brânduşa Ştefănescu, Vicepreşedinte, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional
– Prof. univ. dr. Smaranda Angheni, membru, Colegiul Curţii de Arbitraj Internaţional: Specificitatea sesizării instanţei Curţii de Arbitraj
– Lect. univ. dr. Vlad Peligrad: Câteva aspecte privind arbitrajul în materia imobiliară – Av. Dr. Alexandru Suciu: Excepţia de arbitraj
– Conf. univ. dr. Brînduşa Vartolomei: Observaţii critice cu privire la reglementarea motivelor acţiunii în anulare a unor încheieri pronunţate în procedura arbitrală
– Judecător Cezar Hîncu, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României: Acţiunea în anulare în lumina Noului Cod de procedură civilă
– Lect. univ. dr. Radu Bogdan Bobei: Conceptul „arbitrajul internaţional”. Perspectiva Codului de procedură civilă român

Marţi, 17 decembrie 2013:
14.00-14.15: Înregistrarea participanţilor
14.15-16.00: PARTEA I: Moderator: Lect. univ. dr. Bazil Oglindă, Secretar ştiinţific, Colegiul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional
– Lect. univ. dr. Bazil Oglindă, Secretar ştiinţific, Colegiul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional: Despre validitatea şi caracterul operant al clauzelor compromisorii încheiate de stat, autorităţile publice şi alte persoane juridice de drept public în contextul Noului Cod de procedură civilă şi al legislaţiei speciale aplicabile
– Av. Dr. Gheorghe Florea, Preşedintele Uniunii Naţionale a Barourilor din România: Limitele dreptului avocatului de exercitare a actelor procesuale de dispoziţie în procedura arbitrală
– Av. Dr. Tudor Chiuariu, Preşedintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului României: „Ceea ce s-a cerut”. Formularea pretenţiilor, potrivit regulamentelor unor instituţii de arbitraj. Implicaţii practice pentru limitele învestirii tribunalului arbitral şi pentru soluţiile pronunţate în cauză, din perspectiva motivului de anulare prevăzut de art. 608, alin. 1, lit. f Noul Cod de procedură civilă
– Prof. univ. dr. Viorel Roş, membru, Colegiul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional: Revocarea, recuzarea, abţinerea şi înlocuirea arbitrilor
– Prof. univ. dr. Ştefan Deaconu: Excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor de arbitraj comercial
16.00-16.30: Pauză de cafea
16.30-18.30: PARTEA a II-a: Moderator: Lect. univ. dr. Bazil Oglindă, Secretar ştiinţific, Colegiul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional
– Av. Dr. Sonia Florea: Probleme privind arbitrabilitatea litigiilor în materia drepturilor de proprietate intelectuală
– Lect. univ. dr. Angelica Roşu: Coexistenţa clauzei de mediere cu clauza de arbitraj. Efecte juridice
– Lect. univ. dr. Cristina Florescu: Mijloace de eficientizare în gestionarea procedurii arbitrale
– Lect. univ. dr. Claudiu-Paul Buglea: Cine se poate adresa Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (CIRDI), pentru rezolvarea pe cale arbitrală a unui litigiu?

DETALII ÎNSCRIERE:
Taxa de participare: 200 lei
Data limită pentru înscriere: 12 decembrie 2013
Plata taxei de participare se face în contul Camerei de Comerţ şi Industrie a României: Raiffeisen Bank SMB RO31RZBR0000060002407957
Pe ordinul de plată se menționează numele participantului şi denumirea conferinţei
Formularul de înregistrare completat se trimit prin e-mail la: arbitration@ccir.ro sau fax la: 021 319.01.26
Cei interesați pot solicita informații suplimentare la telefon: 021 319 01 52 sau e-mail: arbitration@ccir.ro
Consiliul de Conducere al INPPA a decis să acorde 15 puncte de pregătire avocaților care participă la conferință.

Discursul presedintelui UNBR Gheorghe Florea in cadrul conferintei NCPC Big four

La solicitarea organizatorilor, am acceptat să am onoarea de a mă adresa conferinţei la deschiderea lucrărilor sale, cu convingerea că voi exprima, pe cât posibil, năzuinţele majorității avocaţilor români, după o jumătate de an de la punerea în aplicare a Noului Cod de procedură civilă.

Aplicarea corectă a noilor norme juridice este o provocare majoră pentru România, pentru toți practicienii din domeniul dreptului.

Avocaţii sunt confruntaţi cu sarcina dificilă de a explica clienţilor noua legislaţie procesuală, logica ei internă și valorile pe care le promovează.

Misiunea lor este cu atât mai grea cu cât se desfășoară într-un climat în care mentalitățile si deprinderile create in decursul aplicării Codului de procedură civilă din 1865 se confruntă cu soluții legislative noi, cu modalități de interpretare si aplicare a legii corespunzătoare unei culturi juridice in plină evoluție, dar si într-o transformare inerentă impusă de vremurile pe care le străbatem.

Este dificil sa fie explicate  soluții  tehnice  a căror logică bazată pe vechile reglementări nu poate să surprindă toate eforturile judecătorilor de a disciplina conduite procesuale, de a frâna si a tolera patimile celor care sunt obișnuiți cu desfășurarea imediată a procesului in public, cu aprecieri judiciare percepute ca obiective chiar și numai pentru că au fost determinate de contactul direct și nemijlocit  cu judecătorul în ședință publică ,contact apt a furniza imediat lămuriri și explicații, a regulariza de îndată acte procesuale, cu beneficiul manifestării rolului activ al judecătorului  din rațiuni ce țin de rosturile de interes public ale justiției statale  și deseori cu injoncțiunea imediată a judecății când urgența situațiilor de viață reală o impune, ceea ce se percepe mai dificil fără nemijlocire imediată a celui ce are nevoie de securitate judiciară!

Încă se ințelege deformat transparența in activitatea procesuală, iar practicienii se adapteaza  greu soluției legislative, în prezent în vigoare,de amânare a intrării in vigoare a procedurii de cercetare a procesului in camera de consiliu, de aplicare in ședința publică a unor reguli create pentru mediul specific acesteia, de limitare  în timp a exercitării dreptului la pledoarie  etc.

In condițiile in care a avut loc, concomitent cu intrarea in vigoare a Noului Cod de procedură civilă, modificarea sistemului de circuit intern al dosarelor și schimbarea  competențelor de soluționare a unor cauze in curs, cu consecința trimiterii dosarelor la instanțele competente, s-a produs si se va mai produce bulversarea logicii cu care practicienii sunt obisnuiți in derularea procesului potrivit Codului de procedura civila din 1865. Sunt posibile confuzii  deoarece o perioadă de timp, concomitent, se derulează, chiar la același complet de judecată, litigii in care se aplică vechiul Cod de procedură civilă.

Impactul legislației privind acordarea ajutorului judiciar sau a facilitaților la plata taxei de timbru in procedura de regularizare a cererii de chemare in judecată, desfășurarea procedurii de regularizare a căilor de atac in condițiile art. 482 din Noul Cod de procedură civilă (NCPC) si ale art. XVII alin. (3) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor judecatorești, precum si pentru pregătirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, care fac trimitere la dispozițiile art. XIV alin. (2) – (4) si ale art. V alin. (2) – (5) din aceeași lege, bulversarea logicii legislației conexe NCPC  în  contextul legislativ survenit, creează dificultați de interpretare si aplicare coerentă a legislației procesuale, care nu pot fi negate.

Abordarea in cadrul conferinței de astăzi a unor probleme controversate, a căror dificultate a fost evidențiată in practica judiciară, de doctrină sau în conferințele organizate cu privire la aplicarea Noului Cod de procedură civilă, are garanția că soluțiile pe care lumea practicienilor în drept le caută pot fi identificate cu concursul unor renumiți specialiști ai dreptului,  prin aplicarea unor metode de interpretare a legii  adaptate cerințelor pragmatice ale noii legislații, bazate pe standarde înalte de competenţă profesională.

Prin aplicarea Noului Cod de procedură civilă parcurgem împreună reconstrucția sistemului juridic românesc.

În desfășurarea conferinței, după ce am observat problematica propusă de participanți să  fie abordată,  trebuie să pornim de la premisa că, in domeniul instituțiilor dreptului procesual civil și, implicit, în Noul Cod de procedură civilă,  nu a fost vorba de o recuperare  legislativă  propriu-zisă a fundamentelor dreptului procesual, care să fi impus o reconstrucție totală a Codului de procedura civilă. Instituțiile de drept procesual civil român, de origine continental europeană, nu au fost cu totul alterate în timpul comunismului, când s-a păstrat Codul de procedură civilă din 1865, care a fost rezistent în timp chiar alături și, uneori, în umbra  reglementărilor din Codul de procedură civilă Carol al II-lea (din 1940),abrogat prin art. 83 lit.b)  din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, neintrat vreodată în vigoare! Există o continuitate între cele două coduri.

Există şi elemente de discontinuitate, de inovație în Noul Cod de procedură civilă. Este posibil ca aceste elemente să fi creat unele dificultăți de receptare a normelor noi, de înțelegere, de interpretare și de aplicare. Așezarea în realitățile vieții social-economice a noilor reglementări va dura, iar timpul va verifica eficiența scontată a noilor norme procesuale, ori va impune corectarea lor, când este cazul.

Noul Cod de procedură civilă ne  impune să fim contemporani cu lumea juridică de tradiție continentală europeana! Este o realitate de netăgăduit ca în legislațiile conexe Noului Cod de procedură civilă există un import masiv de norme juridice din dreptul comunitar, care, inevitabil au impact in mersul procedurilor judiciare, extrajudiciare, de drept comun sau special reglementate. Firesc au apărut incoerențe, zone de confuzie, contradicții normative.

Doctrina în domeniul procedurii civile, reprezentata in conferința de astăzi la cel mai înalt nivel, are un rol decisiv in reconstrucția culturii juridice corespunzătoare epocii contemporane, pentru că, atunci când se confruntă tradițiile cu ceea ce se intâmplă, în domeniul dreptului,  în întreaga lume și în primul rând în Europa,  să se țină cont de mediul real, social-economic, in care se aplică norme juridice moderne.

În prezent, în România, doctrina juridică este un instrument esențial in finalizarea eforturilor pe care lumea juridică le face pentru a curma și a preveni practica judiciară neunitară. Am convingerea că, în cadrul conferinței, se vor clarifica cel puțin problemele ce vizează identificarea finalității  reale a reglementărilor alese de legiuitor si se vor schimba opinii cu privire la soluțiile cele mai adecvate realității sistemului judiciar românesc care suportă încă, cu evidentă dificultate, impactul noilor reglementări.

Conferința are loc în condițiile în care, în prezent, doctrina privind Noul Cod de procedură civilă înregistrează comentarii importante ale Noului Cod de procedură civilă pe articole, numeroase monografii cu privire la unele instituţii din Noul Cod de procedură civilă. Au fost publicate cursuri universitare adaptate. Există un număr impresionant de articole şi de studii în revistele de specialitate.

Este menirea doctrinei juridice și a educației juridice de orice nivel să impună echilibrul in interpretarea si aplicarea legii, dar si să realizeze reconstrucția mentalităților și deprinderilor în înțelegerea, interpretarea și aplicarea regulilor de drept de către profesiile juridice.

Împreună – juriștii din domeniul elaborării legislației, judecătorii, procurorii, avocații, executorii judecatorești, consilierii juridici, teoreticienii dreptului, formatorii din domeniul educatiei juridice – pot și trebuie să abordeze Noul Cod de procedură civilă din perspectivă substanțial pragmatică și să renunțe la abordarea formalist-dogmatică. În condițiile în care mai ales instanțele judecătorești nu pot să aibă  numai rolul de a face o simplă aplicare a regulilor Codului dacă jurisprudența constituie tot mai mult “dreptul justificat de aplicarea legii scrise in practica judiciară”, iar precedentul judiciar, consacrat sub forma regulilor legale speciale privind asigurarea unei practici judiciare unitare, prevăzute în Capitolele I si II din Titlul III al Cărții a II-a din Noul Cod de procedură civilă, este un veritabil izvor de drept, rolul creator al practicii judiciare în dezvoltarea dreptului nu trebuie și nu poate fi tăgăduit.

Metoda folosită în practică judiciară, în teorie și în sistemul de educație juridică, bazată pe identificarea unui argument formal bazat pe un izvor de drept instituit expres de lege sau prin precedent judiciar si care conduce totdeauna la soluția că sistemul legislativ ofera doar “un singur raspuns corect” pentru fiecare întrebare, este inaptă să cultive efortul propriu în deslușirea soluției ce se impune într-un caz dat.

Preocuparea de a afla ce este dreptul într-o anumită chestiune petrecută într-un anumit timp și un anumit spațiu și în care rolul central îl are identificarea documentului scris, în care poate fi descoperit dreptul aplicabil stabilit de legislator sau de către instanțele judecătoresti ca factor de decizie, are la bază prezumția că sistemul legislativ este un sistem coerent și că din regulile abstracte (și valorile incluse în conținutul acestora) se pot identifica totdeauna soluții intr-o maniera ce se pretinde a fi obiectivă.

Realitatea demonstrează însă că nimeni nu are monopolul adevărului. Nimeni nu are monopolul soluțiilor corecte sau al răspunsului corect, unic.

Este axiomatic ca de esența procedurii civile este corectarea in mod periodic a unei posibile succesiuni de erori, deoarece însuși drumul către aflarea adevărului judiciar este o succesiune de etape procesuale în care se urmărește corectarea unor posibile erori, câtă vreme dreptatea judiciară se imparte de oameni, iar omul este o ființă sortită greșelii.

Adevărul nu poate să fie accesibil numai prin viziunea unei părți si, chiar daca nu suntem într-un domeniu al noutății permanente în dreptul procesual civil, juristul pregătit pentru practica dreptului nu este doar cel care vede din cărți soluțiile, ci cel care le descoperă în spețele noi pe care le are  de rezolvat, în raport de  situații  concrete.

Avocatul iși justifică existența profesională reală prin activitatea inovatoare, de creație a soluției juridice pe care fiecare speță o impune și la care norma juridică îl obligă sa recurgă pentru a fi protejate și securizate interese juridice concrete, reale, neplasate în domeniul unui text de lege abstract.

Iata de ce argumentele independente care vizează valorizarea unei posibile solutii date în interpretarea corectă a normelor juridice inovatoare din Noul Cod de procedură civilă nu pot avea un rol secundar.

Abordarea instrumentală și funcțională a operațiunilor de interpretare și aplicare a dreptului procesual într-o manieră pragmatică este în prezent în concordanță cu tendințele europene ale de-formalizării procedurii judiciare. Există, justificat, tendința pe plan mondial de sacrificare a formalismului procesual în favoarea realizării justiției efective, cu conservarea garanțiilor procesuale. Noul cod de procedură civilă nu a ignorat această tendință.

Analiza sistematică a noilor dispoziții procesuale prin trecerea de la formă la substanțăfacilitează transferul de idei si dezvoltă argumentarea. Numai astfel se incurajează gândirea proprie, element al unei structuri mentale specifice culturii juridice moderne, care repugnă dogmatismul si pozitivismul  exacerbat.

Este nevoie ca, și în cadrul unor Conferințe de genul celei la care participăm, prin dialogul interior al participanților avizați  și familiarizați cu noile reglementări, fiecare să  încerce să  dezvolte raționamente juridice proprii cu privire la problematica abordată.

Dialogul interior, eventual și exteriorizat, în limita timpului disponibil, este necesar, deoarece unui jurist de buna-credință îi este imposibil să găsească de unul singur soluții adecvate, fără a-și cultiva obișnuința de a asculta  și o altă opinie juridică pentru a-și formula  un rationament juridic propriu, pentru a nu risca sa preia tale quale soluții juridice gata date în prealabil de altul și de a abdica, procedând astfel, de la demnitatea propriului său profesionalism.

Fiecare jurist participant la un dialog constructiv are propriile sale opinii juridice. Ele reflectă totdeauna o parte a adevărului.

Adevărul fiecăruia este parțial și de multe ori se dovedește a fi distorsionat de anumite scopuri pragmatice, de o anumită pregătire profesională, de o anumită modalitate de percepție, de valori etice etc.

Receptarea Codului de procedură civilă în litera și în spiritul lui necesită o gândire juridică și o pregătire profesională specifică domeniului dreptului procesual civil.

Din perspectiva profesiei de avocat, noul Cod de procedură civilă impune, inevitabil, o reînvățare a materiei și provoacă avocații să ridice întrebări, să propună noi soluții, creative, de interpretare și de aplicare concretă a unei norme juridice.

Pentru un avocat, dreptul procesual civil este, prin excelentă, conservator, dar este, totodată, străin dogmatismului. Iată de ce un demers doctrinar nu poate suplini litera legii, nici cerința apărării efective, a intereselor legitime concrete, ale unui client.

Nutresc convingerea că, în cadrul Conferinței la care participăm, vom identifica soluții care nu permit ca, o aplicare strictă si excesivă a “literei legii” să provoace si să cultive perceptia că noul Cod de procedură civilă ar impune o durată mai îndelungată a procesului civil, mai ales în partea de pregatire a procedurii desfășurate public, deoarece, inevitabil, încărcătura rolului instanțelor determina ”calculatorul” să prelungească în timp intervenția efectivă a judecății până la un moment în care judecata devine ineficientă!

Sunt convins ca lucrările conferinței vor confirma încă o dată că valorile promovate de organizator – Societatea de Științe Juridice – sunt valori  supreme pentru juriștii practicieni, care apără adevărul, cred în lege, știu că viitorul a început deja, că numai promovând valoarea reală și conlucrarea  onestă  vor reuși să demonstreze că societatea viitorului este  și  pentru  juriști activi, inteligenți și moderați!

Am enumerat valorile înscrise în actul de înființare al Societății de Științe Juridice, căreia îi dorim succes în organizarea unor conferințe asemănătoare!

Av. dr. Gheorghe FLOREA
Președinte Uniunea Națională a Barourilor din România

* Alocuțiune la conferința NCPC BIG FOUR, București, 27 septembrie 2013

Sursa: http://www.juridice.ro

Ministerul Justitiei pune la dispozitie formele actualizate ale actelor normative care vizeaza domeniul dreptului penal.

In continuarea demersurilor realizate in scopul informarii publicului asupra dispozitiilor actelor normative cuprinse in pachetul de reforma a legislatiei penale, procesual penale si executional penale, si avand in vedere faptul ca noile reglementari urmeaza a intra in vigoare la 1 februarie 2014, Ministerul Justitiei pune la dispozitie formele actualizate ale actelor normative care vizeaza domeniul dreptului penal.

Astfel, au fost publicate:

– Legea 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Legea 135 /2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Legea 252/2013 privind organizarea si functionarea sistemului de probatiune, publicata in Monitorul Oficial nr. 512 din 14 august 2013;
– Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a masurilor educative si a altor masuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 513 din 14 august 2013;
– Legea 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 514 din 14 august 2013.

Alaturi de actele normative mentionate, Ministerul Justitiei supune atentiei din nou un material publicat in cursul anului 2012, si anume Documentarea privind aplicarea principiului legii penale mai favorabile, intocmita de catre dl. conf. univ. dr. Florin Streteanu, a carui elaborare a avut in vedere preconizata intrare in vigoare a noilor reglementari penale si procesual penale si complexitatea activitatii de pregatire a punerii in aplicare a acestora. Precizam faptul ca documentarea are caracter exclusiv de informare publica si nu constituie o interpretare oficiala a textelor de lege analizate.

Aplicarea legii in cadrul desfasurarii procesului penal este atributul exclusiv al organelor judiciare, pentru masurile luate de catre acestea existand cai de atac, iar Ministerul Justitiei, in virtutea principiului constitutional al separatiei puterilor in stat si conform atributiilor sale stabilite prin lege, nu poate interveni pentru a influenta vreun mod deciziile luate de magistrati in aplicarea legii.

Formele actualizate ale actelor normative pot fi consultate AICI.
Sursa: Ministerul Justitiei

NCPC – BIG FOUR (Viorel Mihai Ciobanu, Ion Deleanu, Ioan Leș, Gabriel Boroi)

Evenimentul reunește cei mai puternici profesori de procedură civilă, Viorel Mihai Ciobanu, Ion Deleanu, Ioan Leș, Gabriel Boroi, care vor aborda o listă de subiecte controversate, pentru a oferi soluțiile pe care lumea juridică le caută, în încercarea de a curma și a preveni practica judiciară neunitară.

Cuvânt de deschidere: av. dr. Gheorghe Florea, Președinte UNBR

Moderatori: conf. univ. dr. Traian Briciu, Bogdan Dumitrache, dr. Andrei Săvescu

 1. Când putem vorbi despre un proces nou?

Problemă de drept

Potrivit art. 24 NCPC, legea nouă de procedură civilă se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare. Însă noul cod nu clarifică conceptul de proces nou, cu consecinţa persistenţei neclarităţilor legate de legea procesuală aplicabilă într-o mulţime de situaţii.

Discuţii

Gh. L. Zidaru şi T. Briciu apreciază, în articolul Observaţii privind unele dispoziţii de drept tranzitoriu şi de punere în aplicare a NCPC, publicat pe JURIDICE.ro, că în ceea ce priveşte contestaţia la executare, se va aplica legea veche dacă executarea silită a fost pornită sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, întrucât contestaţia la executare nu este un proces nou, ci un incident procedural în faza de executare silită.

Întrebări

1. Când putem vorbi despre proces nou? Se pot fixa nişte reguli diriguitoare?


2. Dacă executarea silită a început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă:
– contestaţia la executare introdusă după data de 15 februarie 2013, se poate întemeia pe dispoziţiile art. 711 alin. (1) NCPC („după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale”)?
– care este calea de atac împotriva sentinţei pronunţate în primă instanţă în contestaţia la executare pornită după data de 15 februarie 2013?


3. Cererea de strămutare este un proces nou? Mai putem formula o cerere de strămutare pentru motive de rudenie sau afinitate în legătură cu un proces început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă? Unde vom depune cererea de strămutare pentru motive de bănuială legitimă în legătură cu un proces început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă?


4. Introducerea cererii de ordonanţă preşedinţială după data de 15 februarie 2013, atunci când există proces asupra fondului dreptului, declanşat anterior acestei date, reprezintă un proces nou? Având în vedere această întrebare, care este calea de atac împotriva ordonanţei preşedinţiale pronunţate în condiţiile menţionate?


5. În cazul conexării unui proces început pe legea nouă cu un proces început pe legea veche de procedură civilă, care va fi legea aplicabilă?

2. Legea de procedură civilă aplicabilă administrării probelor

Problemă de drept

În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (2) NCPC, administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor. Având în vedere aceste dispoziţii, am putea conchide că administrarea probelor scapă regulii generale instituite de art. 24 şi art. 25 alin. (1) NCPC.

Discuţii

Gh. L. Zidaru şi T. Briciu apreciază, în materialul Observaţii privind unele dispoziţii de drept tranzitoriu şi de punere în aplicare a NCPC, publicat pe JURIDICE.ro, că în situaţia menţionată se aplică tot legea veche întrucât acest conflict de legi în timp este guvernat de art. 3 din Legea nr. 76/2012, urmând ca dipoziţiile art. 24-27 NCPC să fie aplicabile numai situaţiilor viitoare intrării în vigoare a noului cod; cu alte cuvinte, noul cod nu guvernează conflictele de legi generate de intrarea lui în vigoare, ci conflictele ulterioare.

Întrebare

Care este legea de procedură civilă aplicabilă administrării probelor într-un proces început sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă?

3. Excepţia de nelegalitate a unui act administrativ

Problemă de drept

Regimul juridic al excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ s-a modificat semnificativ după data de 15 februarie 2013. Se pune întrebarea cum aplicăm în timp legea de procedură civilă, în ipoteza invocării excepţiei de nelegalitate într-un proces declanşat anterior datei menţionate.

Discuţii

Aplicăm tot art. 24 NCPC, cu concluzia că va fi incidentă în continuare legea veche de procedură civilă (vechiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ), având în vedere că art. 24 NCPC nu se referă numai la aplicarea în timp a noului Cod de procedură civilă, ci este o normă de aplicare generală, vizând orice lege nouă de procedură civilă? M. Ursuţa, în materialul Instanţa competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate ridicată după 15 februarie 2013 într-un litigiu demarat anterior intrării în vigoare a NCPC, publicat pe JURIDICE.ro, apreciază că invocarea şi soluţionarea excepţiei într-un proces început înainte de această dată va fi guvernată de legea veche.

Întrebare

Care este procedura de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, invocate după data de 15 februarie 2013 într-un proces început înainte de această dată?

4. Abrogarea reglementărilor speciale

Problemă de drept

Codul de procedură civilă este legea generală în materie de procedură civilă, astfel cum afirmă expres dispoziţiile art. 2 alin. (1) NCPC. Însă există o mulţime de reglementări speciale care conţin dispoziţii derogatorii de la regulile Codului de procedură civilă, cele mai multe fiind anterioare datei intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.

Discuţii

Conform art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012, la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale. Ne putem gândi la o serie de legi speciale importante, care conţin dispoziţii derogatorii de la dispoziţiile noului Cod de procedură civilă: Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Codul muncii, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, Legea nr. 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului, Legea societăţilor nr. 31/1990, OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii etc.

Întrebare

Cum interpretăm dispoziţiile art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012?

5. Excepţie vs. cerere; soluţia instanţei: respingerea excepţiei sau anularea cererii

Problemă de drept

Conform art. 185 alin. (1) NCPC, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel; actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Problemă: dacă excepţia este invocată peste termenul în care putea fi invocată potrivit legii, care va fi soluţia pronunţată de instanţă: respingerea excepţiei ca tardiv formulată sau anularea cererii prin care s-a solicitat declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte etc., ca tardiv formulată? O altă problemă pe care o ridică textul se referă la natura termenului a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.

Discuţii

De exemplu, în cazul incompatibilităţilor stabilite de art. 42 NCPC suntem în prezenţa unei excepţii relative (chiar dacă potrivit NCPC este vorba tot despre incompatibilităţi absolute). Judecătorul incompatibil poate fi recuzat înainte de începerea oricărei dezbateri, iar când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute (art. 44 NCPC). Sancţiunea neinvocării în termen este decăderea din exercitarea dreptului de a invoca incompatibilitatea (art. 185 alin. 1 NCPC). Având în vedere că actul făcut peste termen este lovit de nulitate (art. 185 alin. 1 teza finală NCPC), se pune problema soluţiei pe care o va pronunţa instanţa: anularea cererii de recuzare ca tardiv formulată sau respingerea excepţiei incompatibilităţii ca tardiv formulată? Art. 103 din vechiul Cod de procedură civilă instituia sancțiunea decăderii pentru nerespectarea termenului legal. Observăm că textul art. 185 alin. (1) NCPC nu face nicio referire la natura termenului, ceea ce a condus deja la exprimarea unor opinii diferite în doctrină.

Întrebări

1. Care va fi soluţia pe care o va pronunţa instanţa în cazul neinvocării în termen a incompatibilităţii stabilite de art. 42 din NCPC: anularea cererii de recuzare ca tardiv formulată sau respingerea excepţiei incompatibilităţii ca tardiv formulată?


2. În cazul neinvocării excepţiei de necompetenţă în termenul legal, care va fi soluţia instanţei: respingerea excepţiei de necompetenţă ca tardiv formulată sau anularea cererii de declinare a competenţei ca tardiv formulată?


3. În cazul neinvocării neregularităţii privitoare la citare în termenul prevăzut de lege, care va fi soluţia instanţei: respingerea excepţiei ca tardiv formulată sau anularea cererii de amânare ca tardiv formulată?


4. Nerespectarea termenului stabilit de instanță atrage sancțiunea decăderii, în temeiul art. 185 alin. (1) NCPC?

6. Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane

Problemă de drept

Introducerea în cauză, din oficiu, a altei persoane, deşi nu s-a bucurat de o reglementare expresă sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, nu a fost ocolită de practica instanţelor judecătoreşti. Soluţiile au fost diverse şi criticate, principalul argument fiind lipsa unei reglementări care să permită instanţelor să recurgă la această procedură. NCPC, deşi reglementează introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane, în art. 78 şi art. 79, suscită discuţii.

Discuţii

Avem două situaţii conform art. 78 NCPC:
– introducerea forţată în proces de către instanţă din oficiu: în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă (art. 78 alin. 1 NCPC)
– introducerea în cauză a altor persoane la cererea părţilor, ca urmare a punerii în discuţia părţilor de către instanţă (art. 78 alin. 2 NCPC).
Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe (art. 78 alin. 3 NCPC). Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor (art. 78 alin. 4 NCPC).
Ne referim în continuare la un exemplu concret de situaţie în care s-ar putea ivi necesitatea introducerii în proces a altei persoane pentru a reliefa anumite probleme pe care le ridică textul. Avem ca ipoteză o cerere de chemare în judecată formulată de angajator, prin care acesta pretinde obligarea salariatului la plata unei despăgubiri ca urmare a prejudiciului produs de salariat prin încălcarea atribuţiilor sale de serviciu (art. 254 C. muncii). Însă, în proces (eventual ca urmare a administrării de probe), se constată că mai erau şi alţi salariaţi care au contribuit la producerea prejudiciului (în acest caz ar trebui să avem o răspundere concurentă, în condiţiile art. 255 C. muncii). În jurisprudenţă s-a arătat că într-o astfel de situaţie instanţa nu ar putea obliga pe salariatul chemat în judecată la plata părţii lui din prejudiciul comun, pentru că ar însemna că pe această cale s-ar stabili indirect şi răspunderea celorlalţi salariaţi nechemaţi, mai înainte ca asupra acestei răspunderi să se fi pronunţat un tribunal independent şi imparţial în accepţiunea art. 6 paragraful I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, încălcându-se drepturi procedurale care se concretizează în adevărate garanţii cu privire la punerea în valoare a drepturilor şi a libertăţilor individului: dreptul la apărare, egalitatea armelor, contradictorialitatea, publicitatea procedurii şi a dezbaterilor. Confruntată cu o asemenea situaţie, instanţa va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a celorlalţi salariaţi; desigur că angajatorul reclamant va avea interesul să solicite introducerea în cauză a acestora. Însă, observăm că dacă instanţa nu ar fi pus în discuţia părţilor această chestiune, reclamantul putea să cheme aceşti noi pârâţi doar pe calea modificării cererii introductive până la primul termen de judecată la care a fost legal citat (art. 204 NCPC). Însă, potrivit textului art. 78 alin. (3) NCPC, introducerea în cauză se va putea face până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe. Cum se corelează cele două chestiuni? Şansa reclamantului de a-şi vedea soluţionată pricina pe fond va depinde până la urmă doar de conduita instanţei, adică dacă aceasta va înţelege să „îl ajute” pe reclamant punând în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane? Nu ar trebui să apreciem atunci că în acest caz instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor acest aspect, iar dacă nu o face, partea interesată va avea la îndemână un motiv de apel, respectiv de recurs (art. 488 alin. 1 pct. 5 NCPC)?
Sau, conchidem că în cazul în care cererea nu s-ar putea soluţiona pe fond fără participarea unor terţi nechemaţi în judecată (deci interesul apare ca fiind al reclamantului; de altfel, art. 78 alin. 2 NCPC se exprimă interesant: “când raportul juridic dedus judecăţii o impune”), reclamantul ar trebui să aibă posibilitatea să modifice cadrul procesual până la terminarea cercetării judecătoreşti (art. 78 NCPC), eventual, dar nu obligatoriu, ca urmare a punerii în discuţie de către instanţă; iar în cazul în care modificarea cadrului procesual (sub aspectul părţilor) nu apare ca necesară, ci doar ca utilă, vor fi aplicabile dispoziţiile art. 204 NCPC? Legiuitorul devine, aşadar, extrem de indulgent cu reclamantul, dându-i o şansă foarte generoasă de a se judeca pe fond. De ce?

Întrebări

1. Este instanţa obligată să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune? Sub ce sancţiune?


2. Poate reclamantul să ceară extinderea cadrului procesual, fără intervenţia instanţei (adică fără punerea în discuţia părţilor), atunci când raportul juridic dedus judecăţii o impune, chiar după epuizarea momentului procesual al primului termen la care este legal citat? Pe ce temei?


3. Care este ipoteza textului art. 78 alin. (2) NCPC, adică ce înţelege textul prin expresia “când raportul juridic dedus judecăţii o impune“?

7. Comunicarea între avocaţi sau consilieri juridici

Problemă de drept

Potrivit art. 169 NCPC, după sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările ori alte acte se pot comunica direct între aceştia, urmând ca cel care primeşte cererea să ateste primirea pe însuşi exemplarul care urmează a fi depus la instanţă sau, după caz, prin orice alte mijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri. Textul necesită lămuriri în privinţa sferei persoanelor care pot îndeplini procedura de atestare, precum şi în privința a actelor care pot face obiectul comunicării.

Întrebări

1. În ipoteza comunicării actelor de procedură între avocaţi sau consilieri juridici, conform art. 169 NCPC, în cazul formelor asociative de avocatură, este necesară semnătura de confirmare a avocatului care este trecut pe împuternicirea existentă la dosar sau este suficientă semnătura oricărui avocat care face parte din forma de organizare a profesiei sau chiar semnătura funcţionarului care primeşte corespondenţa (ex. secretara)?


2. Ce acte se pot comunica prin intermediul procedurii reglementate de art. 169 NCPC: numai actele întocmite de părţi sau şi actele emise sau provenind de la alte persoane, inclusiv de la instanţă, cum ar fi: diverse înscrisuri procurate de parte de la alte persoane sau autorități, hotărârea judecătorească etc.?

8. Invocarea nulităţii

Problemă de drept

Conform art. 178 alin. (5) NCPC, toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca.

Întrebări

1. Ce fel de nulitate – absolută sau relativă – are în vedere textul?


2. Textul se referă la nulităţile care afectează acelaşi act de procedură, urmărind evitarea repunerii în discuţie a valabilităţii unui act de procedură cu privire la care s-a pronunţat deja instanţa? Sau vizează şi cazul în care avem mai multe acte de procedură afectate de mai multe cauze de nulitate?

9. Nulitatea necondiţionată

Problemă de drept

Potrivit art. 176 pct. 6 NCPC, nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură. Legea nu defineşte conceptul de cerinţe extrinseci, deşi consecinţele calificării sunt importante din perspectiva regimului juridic al nulităţii.

Întrebare

Ce se înţelege prin cerinţe extrinseci actului de procedură, a căror încălcare atrage nulitatea necondiţionată, conform art. 176 pct. (6) NCPC?

10. Neîndeplinirea procedurii prealabile

Problemă de drept

Potrivit art. 193 alin. (3) NCPC, în privinţa cererilor având ca obiect dezbaterea procedurii succesorale, nedepunerea de către reclamant a încheierii emise de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil poate fi invocată de către pârât sau de către instanţă din oficiu. Textul nu precizează însă şi în ce termen trebuie invocată omisiunea reclamantului de a depune încheierea menţionată.

Discuţii

Avem o normă care ocroteşte un interes privat sau un interes public? Având în vedere că nu se mai face nicio precizare legată de limita de timp şi având în vedere că şi instanţa este îndreptăţită să invoce neregularitatea (ar fi nefiresc ca instanţa să aibă un alt termen de invocare decât pârâtul) putem deduce că nu se aplică limita de timp stabilită de art. 193 alin. (2) NCPC?

Întrebare

În ce termen poate fi invocată de către pârât şi de către instanţă excepţia nedepunerii de către reclamant a încheierii emise de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil?

11. Nulitatea cererii de chemare în judecată

Problemă de drept

Procedura regularizării cererii de chemare în judecată, introdusă prin art. 200 NCPC, stârneşte deja discuţii în practică. Având în vedere sancţiunea extrem de drastică cu care se poate finaliza procedura, este foarte important să fie clarificate chestiunile generatoare de dubii sau controverse.

Discuţii

În temeiul art. 154 alin. (8) NCPC, în scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice. Acest drept de informare al instanţelor ridică întrebări legate de existenţa vătămării, ca premisă pentru nulitate.

Întrebări

1. Există situaţii în care lipsa domiciliului/sediului pârâtului sau, după caz reclamantului, din cererea de chemare în judecată, poate atrage sancţiunea nulităţii cererii, conform procedurii reglementate de art. 200 NCPC, de vreme ce instanţa poate afla aceste date prin consultarea bazelor de date ale autorităţilor şi instituţiilor publice, potrivit art. 154 alin. (8) NCPC? Aceeaşi întrebare şi în ceea ce priveşte lipsa CNP-ului, CUI-ului, a numărului de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice aparţinând reclamantului.


2. Ce se întâmplă dacă reclamantul completează sau modifică cererea după împlinirea termenului de 10 zile, dar înainte de a se dispune anularea cererii, conform art. 200 NCPC? Mai poate instanţa să dispună anularea?


3. Ce se întâmplă dacă reclamantul modifică sau completează cererea după expirarea termenului de 10 zile şi după anularea cererii? Mai poate reclamantul să formuleze cerere de reexaminare? Dacă da, pentru ce motiv?


4. Dispoziţiile art. 200 NCPC privind verificarea şi regularizarea cererii se aplică şi cererii de ordonanţă preşedinţială? Are vreo relevanţă împrejurarea că cererea de ordonanţă se va judeca cu sau fără citarea părţilor? Ar fi justificat un tratament diferenţiat în funcţie de acest aspect?

12. Corelaţia dintre nedepunerea întâmpinării în procedura ordonanţei de plată, conform NCPC, şi posibilitatea contestării creanţei de către debitor

Problemă de drept

În procedura ordonanţei de plată întâmpinarea se depune cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată; în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului (art. 1018 alin 3 NCPC). Specificul acestei reglementări ridică semne de întrebare în legătură cu incidenţa regimului general al întâmpinării.

Întrebări

1. Dacă instanţa nu va considera nedepunerea întâmpinării drept recunoaştere, va fi incidentă sancţiunea generală – decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe şi a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică?


2. Poate debitorul să mai conteste creanţa dacă nu a formulat întâmpinare în termenul legal?

13. Răspunsul la întâmpinare

Problemă de drept

Conform art. 201 alin. (2) NCPC, reclamantul este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării. Observăm că textul foloseşte termenul „obligaţie”, însă nu ne spune nimic despre sancţiunea acesteia.

Întrebare

Care este sancţiunea nedepunerii răspunsului la întâmpinare în termenul stabilit de lege?

14. Competenţa instanţelor judecătoreşti

Problemă de drept

Art. 131 NCPC obligă instanţa să-şi verifice competenţa, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, atât din punctul de vedere al competenţei generale, cât şi din cel al competenţei materiale şi teritoriale.

Întrebare

Cum se corelează textul art. 131 NCPC cu dispoziţiile art. 130 NCPC? Pasivitatea părţilor la primul termen de judecată – la verificarea competenţei – le mai permite o atitudine ofensivă ulterioară acestui moment în ceea ce priveşte necompetenţa generală sau internațională? Când şi în ce condiţii?

15. Termenul în cunoştinţă

Problemă de drept

Potrivit art. 229 NCPC, are termen în cunoştinţă şi partea căreia i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, personal sau prin reprezentantul legal sau convenţional ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei. Rezultă de aici că nu orice fel de înmânare a citaţiei va atrage incidenţa instituţiei termenului în cunoştinţă?

Întrebare

Avem termen în cunoştinţă în cazul depunerii citaţiei în cutia poştală sau în cazul afişării înştiinţării, potrivit legii, ori înmânării citaţiei altor categorii de persoane (administratorul clădirii, paznicul, agentul de pază, o persoană majoră din familie etc.)? Dar în cazul în care destinatarul primeşte citaţia, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna?

16. Propunerea probelor

Problemă de drept

Potrivit art. 370 alin. (4) NCPC, care priveşte procedura administrării probelor de către avocaţi, partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a probelor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice probă, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea probelor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste probe. Textul ne prilejuieşte discutarea unei probleme de principiu – corelaţia dintre solicitarea de probe prin documentele prevăzute de lege (cererea de chemare în judecată, întâmpinare) şi termenul de încuviinţare a probelor.

Discuţii

Este suficient să cerem probele prin cererea de chemare în judecată sau este necesar să le solicităm din nou la termenul de încuviinţare a probelor, în mod formal, sub sancţiunea decăderii? Practic, sub imperiul vechiului cod, solicitarea probelor prin cererea de chemare în judecată şi întâmpinare a rămas un simplu formalism; important era termenul de încuviinţare a probelor, când părţile, fie cereau probele sau o parte din probele solicitate prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, fie cereau (şi) alte probe. Chiar dacă textul art. 370 alin. (4) NCPC este plasat în materia procedurii administrării probelor de avocaţi, iar utilitatea şi înţelesul lui acolo sunt clare, totuşi, chestiunea rămâne de interes şi în procedura clasică de administrare a probelor.

Întrebare

Cum va proceda instanţa dacă una dintre părţi lipseşte la termenul de încuviinţare a probelor, însă a solicitat în mod complet probele prin cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare?

17. Legalitatea căilor de atac

Problemă de drept

Până la adoptarea noului Cod de procedură civilă, chestiunea menţiunilor inexacte din cuprinsul hotărârilor, referitoare la căile de atac şi la termenele pentru exercitarea acestora, a constituit obiect de controversă în practica instanţelor judecătoreşti.
Art. 457 alin. (1) NCPC instituie principiul legalităţii căilor de atac, indiferent de menţiunile din cuprinsul dispozitivului hotărârii.

Întrebări

1. Cum se corelează prevederile alin. (1) al art. 475 NCPC cu cele ale alin (3) al aceluiaşi articol? Nu avem o contradicţie între cele două texte?


2. Cum se corelează textul alin. (3) al art. 475 NCPC cu alte texte din cod care permit judecătorului să dea sau să restabilească calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii – art. 22 alin. (4) şi art. 152?

18. Nulitatea cererii de apel

Problemă de drept

Potrivit art. 470 alin. (3) NCPC, cerinţa indicării hotărârii atacate în cererea de apel este prevăzută sub sancţiunea nulităţii. Întrucât avem o nulitate expresă, rezultă că vătămarea se prezumă până la dovada contrară.

Întrebări

1. Cine şi în cât timp poate invoca nulitatea rezultând din omisiunea indicării hotărârii atacate în cererea de apel (avem nulitate absolută sau relativă)?


2. Răsturnarea prezumţiei de vătămare (deci dovada contrară) nu rezultă pur si simplu din faptul că cererea de apel are indicat numărul dosarului? De altfel, dacă nu s-a indicat nici numărul dosarului nici hotărârea, teoretic apelul nici nu ar ajunge la dosar, deci nici nu s-ar mai putea discuta nulitatea; dacă însă se poate identifica dosarul după numele părţii, din nou, prezumţia de vătămare nu a fost răsturnată?

19. Regularizarea cererii de apel

Problemă de drept

Avem o procedură de verificare şi regularizare a cererii de apel? Potrivit art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (aplicabil până la data de 31 decembrie 2015 – art. XIII din Legea nr. 2/2013), în cazul în care cererea de apel nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, completul căruia i s-a repartizat dosarul va stabili lipsurile cererii de apel şi îi va comunica, în scris, apelantului că are obligaţia de a completa sau modifica cererea. Completarea sau modificarea cererii se va face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.

Discuţii

Textul art. XV sus menţionat nu prevede nicio sancţiune pentru necompletarea sau nemodificarea cererii. Fie apreciem că se aplică dispoziţiile art. 200 C. pr. civ., (ca urmare a trimiterii pe care o face art. 482 NCPC la dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă), fie apreciem că nu avem nicio sancţiune aplicabilă în etapa prealabilă judecăţii în apel (de vreme ce nu avem reglementată nicio astfel de procedură de anulare). În ceea ce priveşte prima variantă, observăm că art. 482 NCPC trimite la dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă. Or, textul art. 200 NCPC, deşi este inclus în Titlul I. Procedura în faţa primei instanţe (din Cartea a II-a Procedura contencioasă), face parte din Capitolul I – Sesizarea instanţei de judecată, iar nu din Capitolul II – Judecata. Interpretarea literală a art. 482 NCPC, ne conduce la concluzia că nu sunt vizate pentru apel decât dispoziţiile din Capitolului II – Judecata. Poate şi interpretarea logică ne duce la aceeaşi concuzie, de vreme ce pentru sesizarea instanţei de apel avem deja dispoziţii speciale aplicabile. Nici art. 471 NCPC privind pregătirea dosarului de către prima instanţă, aplicabil de la 1 ianuarie 2016, nu oferă lămuriri suplimentare pentru chestiunea de mai sus.

Întrebare

Care este sancțiunea în cazul în care apelantul nu își modifică sau completează cererea de apel în termen de 10 zile de la data la care completul de apel i-a comunicat în scris lipsurile acesteia?

20. Motivele de recurs

Problemă de drept

Potrivit art. 488 alin. (2) NCPC motivele de recurs nu pot fi primite decât dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Întrebare

Limitarea impusă de textul art. 488 alin. (2) NCPC vizează toate cauzele de nulitate sau numai pe cele de nulitate relativă?

21. Motivele de ordine publică în apel şi recurs

Problemă de drept

Potrivit art. 479 alin. (1) teza a doua NCPC, motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de apel. Textul, deși nu este nou (vechiul Cod de procedură civilă conținea o dispoziție similară în art. 295 alin. 1 teza a doua), ridică o problemă importantă de interpretare, legată de sfera subiectelor care pot invoca din oficiu motivele de ordine publică. Aceeași problemă se pune și în ceea ce privește motivele de ordine publică de recurs (art. 489 alin. 3 NCPC).

Discuţii

Corelând dispoziţiile art. 479 alin. (1) teza a doua NCPC cu cele cuprinse în art. 470 alin. (3) NCPC, care instituie sancţiunea decăderii pentru lipsa motivelor de fapt şi de drept din cererea de apel, şi cu art. 476 alin. (2) NCPC, care obligă instanţa să se pronunţe doar pe baza celor invocate la prima instanţă, în ipoteza în care apelul nu se motivează sau apelul nu cuprinde motive noi, putem aprecia că art. 479 alin. (1) teza a doua NCPC se referă doar la instanţă? Sau altfel spus, ar putea şi apelantul să invoce motive de ordine publică în cursul instanţei de apel?
În sensul că numai instanţa avea dreptul să invoce motivele de ordine publică, sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă: L. Zidaru, Înţelesul sintagmei „rezolvarea procesului fără a intra în cercetarea fondului”, potrivit art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Consideraţii de drept comparat cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanţa de apel, în RRDP nr. 4/2007, care trimite în acelaşi sens şi la M. Tăbârcă, Excepţiile procesuale în procesul civil, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 111.

Întrebare

Motivele de apel și de recurs, de ordine publică, pot fi invocate, după expirarea termenului de apel, respectiv de recurs, numai de instanță sau pot fi invocate și de apelant, respectiv recurent?

Sursa: http://www.juridice.ro

Procedura cu privire la cererile de valoare redusă

NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ
Procedura cu privire la cererile de valoare redusă
– FORMULARE –
În procedura cu privire la cererile de valoare redusă – instituită de Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată, cu completările ulterioare) – sunt utilizate unele formulare standard (formularul de cerere; formularul pentru completarea sau/şi rectificarea formularului de cerere; formularul de răspuns).
Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 359/C din 29 ianuarie 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2013 (clickaici pentru download) au fost aprobate formularele utilizate în procedura cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă.
Mai jos puteţi accesa formularul de cerere şi formularul de răspuns, precum şi instrucţiunile de utilizare a acestora.
 Anexa 1 – Formular pentru cerere – utilizat de reclamant (.doc) – download aici

IMPORTANT – Instrucţiuni de utilizare a formularului de cerere
    1. Instanţa judecătorească
    La această rubrică trebuie să indicaţi judecătoria căreia îi adresaţi cererea.
    2. Identificarea părţilor
    În procedura cu privire la cererile de valoare redusă, părţile nu au obligaţia de a fi reprezentate de avocat.
    Pârâtului i se va comunica, în copie, formularul de cerere şi, dacă este cazul, înscrisurile depuse de dumneavoastră. Pârâtului i se oferă posibilitatea de a-şi prezenta punctul de vedere.
    3. Informaţii privind cererea introductivă
    Formularul de cerere este disponibil şi pe site-ul Ministerului Justiţiei (www.just.ro), şi pe portalul instanţelor de judecată (portal.just.ro).
    Domeniul de aplicare a procedurii cu privire la cererile de valoare redusă: Reţineţi faptul că procedura cu privire la cererile de valoare redusă are un domeniu de aplicare limitat. Cererile cu o valoare mai mare de 10.000 lei la data sesizării instanţei sau cele care sunt menţionate la art. 1.025 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu completările ulterioare (cererile în materie fiscală, vamală sau administrativă; cererile privind angajarea răspunderii statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice; cererile referitoare la: starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice, drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie, moştenire, insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare, asigurări sociale, dreptul muncii, închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani, arbitraj şi atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea) nu pot fi soluţionate potrivit acestei proceduri. În cazul în care cererea nu poate fi soluţionată potrivit acestei proceduri, instanţa judecătorească vă va informa în acest sens, iar, dacă nu vă retrageţi cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun. În cazul în care nu doriţi continuarea procedurii în aceste condiţii, trebuie să vă retrageţi cererea.
    3.1. În cazul cererilor evaluabile în bani, indicaţi doar valoarea obligaţiei principale, fără a preciza şi dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii.
    3.2. În cazul în care cererea nu este evaluabilă în bani, vă rugăm să indicaţi valoarea estimativă a acesteia.
    3.3.1. În cazul în care pretindeţi dobânzi contractuale (de exemplu, în cazul unui credit), vă rugăm să precizaţi rata dobânzii şi data de la care ar trebui să curgă dobânda. În cazul în care solicitaţi plata unor dobânzi diferite, trebuie să completaţi rata dobânzii şi perioadele în care ar trebui să curgă fiecare dintre dobânzi.
    3.3.2. În cazul în care obţineţi câştig de cauză, instanţa judecătorească poate aproba acordarea de dobânzi legale; vă rugăm să precizaţi dacă solicitaţi acest lucru şi, dacă este cazul, data de la care ar trebui să curgă dobânda legală.
    3.4. În cazul în care solicitaţi restituirea cheltuielilor de judecată (de exemplu, onorariul avocatului), precizaţi acest lucru.
    4. Detalii privind cererea
    4.2. Descrieţi probele de care înţelegeţi să vă folosiţi în susţinerea cererii dumneavoastră.
    4.2.1. Aveţi obligaţia de a depune, odată cu prezentul formular de cerere, şi copii, certificate de dumneavoastră pentru conformitate cu originalul, de pe înscrisurile de care înţelegeţi să vă folosiţi în susţinerea cererii, într-un număr de exemplare egal cu numărul părţilor pe care le chemaţi în judecată, la care se adaugă un exemplar pentru instanţă.
    4.2.2. Instanţa va putea încuviinţa şi alte probe în afara înscrisurilor depuse de părţi. În cazul în care solicitaţi dovada cu martori, trebuie să indicaţi numele, prenumele şi adresa acestora. Instanţa nu va încuviinţa însă acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererii introductive sau a cererii reconvenţionale.
    4.3. Dezbaterea orală
    Procedura cu privire la cererile de valoare redusă este o procedură scrisă. Cu toate acestea, în prezentul formular de cerere sau într-o etapă ulterioară, puteţi solicita organizarea unor dezbateri orale. De asemenea, şi instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar.
    Instanţa judecătorească poate să refuze solicitarea de organizare a unor dezbateri orale în cazul în care consideră că, ţinând seama de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
   5. Data şi semnătura
    Verificaţi dacă v-aţi scris numele şi prenumele lizibil şi dacă aţi semnat şi datat formularul de cerere pe ultima sa pagină.
    File suplimentare: în cazul în care spaţiul nu este suficient, puteţi adăuga file noi, pe care trebuie să le semnaţi.
Anexa 3 – Formular de răspuns – utilizat de pârât (.doc)  – download_aici

IMPORTANT – Instrucţiuni de utilizare a formularului de răspuns
    1. Împotriva dumneavoastră s-a depus o cerere în conformitate cu procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
    Puteţi răspunde cererii reclamantului prin completarea părţii a II-a a prezentului formular de răspuns.
    Puteţi să răspundeţi pretenţiilor reclamantului şi fără a utiliza prezentul formular de răspuns, prin orice alt mijloc adecvat. În cazul în care recurgeţi la alt mijloc pentru a răspunde pretenţiilor reclamantului, prezentul formular de răspuns vă poate ajuta la redactarea răspunsului dumneavoastră.
    Răspunsul dumneavoastră trebuie depus la instanţă/trimis instanţei, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentului formular de răspuns.
    În cazul în care nu trimiteţi un răspuns în termen de 30 de zile, instanţa pronunţă o hotărâre, în raport cu actele aflate la dosar. Hotărârea primei instanţe este executorie de drept.
    Formularul de răspuns este disponibil şi pe site-ul Ministerului Justiţiei (www.just.ro), şi pe portalul instanţelor de judecată (portal.just.ro).
    Citiţi şi instrucţiunile cuprinse în formularul de cerere; acestea vă pot ajuta la redactarea răspunsului dumneavoastră.
    2. Probe
    Aveţi obligaţia de a depune, odată cu prezentul formular de răspuns, şi copii, certificate de dumneavoastră pentru conformitate cu originalul, de pe înscrisurile de care înţelegeţi să vă folosiţi.
    Instanţa va putea încuviinţa şi alte probe în afara înscrisurilor depuse de părţi. În cazul în care solicitaţi dovada cu martori, trebuie să indicaţi numele, prenumele şi adresa acestora. Instanţa nu va încuviinţa însă acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererii introductive sau a cererii reconvenţionale.
    3. Dezbaterea orală
    Procedura cu privire la cererile de valoare redusă este o procedură scrisă. Cu toate acestea, în prezentul formular de răspuns sau într-o etapă ulterioară, puteţi solicita organizarea unor dezbateri orale. De asemenea, şi instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar.
    Instanţa judecătorească poate să refuze solicitarea de organizare a unor dezbateri orale în cazul în care consideră că, ţinând seama de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.
    4. Cerere reconvenţională
    În cazul în care doriţi să introduceţi cerere reconvenţională, vă rugăm să completaţi şi să ataşaţi un alt formular, formularul de cerere, cuprins în anexa nr. 1 la Ordinul ministrului justiţiei nr. 359/C/2013 pentru aprobarea formularelor utilizate în procedura cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de art. 1.025 – 1.032 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Formularul de cerere este disponibil şi pe site-ul Ministerului Justiţiei (www.just.ro), şi pe portalul instanţelor de judecată (portal.just.ro).
    5. Cheltuieli de judecată
    În cazul în care solicitaţi restituirea cheltuielilor de judecată (de exemplu, onorariul avocatului), precizaţi acest lucru.
    6. Alte informaţii
    La această rubrică puteţi rectifica sau completa datele dumneavoastră personale (de exemplu: date de contact, reprezentant).
    7. Data şi semnătura
    Verificaţi dacă v-aţi scris numele şi prenumele lizibil şi dacă aţi semnat şi datat formularul de răspuns pe ultima sa pagină.
    File suplimentare: în cazul în care spaţiul nu este suficient, puteţi adăuga file noi, pe care trebuie să le semnaţi.

NCPC BIG FOUR: Ciobanu, Deleanu, Leș, Boroi – București, 27 septembrie 2013

Conferința extraordinară

NCPC BIG FOUR

Viorel Mihai CIOBANU, Ion DELEANU, Ioan LEȘ, Gabriel BOROI

Universitatea din București, Facultatea de Drept, Aula Magna

27 septembrie 2013

Acreditare INPPA: În curs de acreditare

Ne propunem să clarificăm probleme de procedură civilă a căror dificultate a fost evidențiată în cadrul aplicării practice și discuțiilor doctrinare referitoare la noul Cod de procedură civilă.

Evenimentul reunește cei mai puternici profesori de procedură civilă, Viorel Mihai Ciobanu, Ion Deleanu, Ioan Leș, Gabriel Boroi, care vor aborda o listă de subiecte controversate, pentru a oferi soluțiile pe care lumea juridică le caută, în încercarea de a curma și a preveni practica judiciară neunitară.

Taxă de participare
400 lei + TVA (acces înregistrare video inclus)

Ultima zi de înscrieri: 9 septembrie 2013

Informaţii suplimentare şi întrebări: pagina de contact / Mihaela Dumbravă, 0752.247.630,mihaela.dumbrava@juridice.ro

Sursa: http://www.juridice.ro

Conferinta nationala „Executarea silita in reglementarea Noului Cod de procedura civila” – 28 septembrie 2013

Editura Universul Juridic şi Revista Română de Executare Silită vă invită la conferinţa nationala cu tema „Executarea silită în reglementarea Noului Cod de procedură civilă”. 

Evenimentul va avea loc sâmbătă, 28 septembrie, începând cu ora 9.00, în sala de conferinţe a casei de avocatură „Muşat & Asociaţii” (Bd. Aviatorilor nr 43, Bucureşti).

Evenimentul va fi moderat de domnul Eugen Hurubă, Directorul Revistei Române de Executare Silită.

În cadrul conferinţei vor lua cuvântul:
• Prof. univ. dr. Ioan Leş, Facultatea de Drept „Simion Bărnuţiu” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu –„Contestaţia la executare în reglementarea noului Cod de procedură civilă”;
• Conf. univ. dr. Evelina Oprina, judecător la Tribunalul Ilfov – „Incidente de procedură apărute în cursul executării silite”;
• Judecător Ioan Gârbuleţ, judecător Curtea de Apel Târgu Mureş, inspector judiciar – „Executarea silită directă”;
• Conf. univ. dr. Andreea Tabacu, judecător la Curtea de Apel Piteşti – „Cheltuielile de executare”;
• Bogdan Dumitrache, executor judecătoresc, membru al Comisiilor de elaborare a noului Cod civil, precum şi a legilor de punere în aplicare a noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă – „Unele aspecte privind nulitatea în materia executării silite”;
• Dr. Eugen Hurubă, Directorul Revistei Române de Executare Silită, Preşedinte al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş – „Aspecte privind formalitățile premergătoare vânzării prin licitație publică a bunurilor imobile”;
• Octavian Popescu, avocat, Partner Muşat & Asociaţii – „Suspendarea executării silite în reglementarea noului Cod de procedură civilă”;
• Asist. univ. dr. Claudiu Constantin Dinu, Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti – „Aspecte procesuale cu privire la intervenţia creditorilor în cursul executării silite pornite de un alt creditor”.

Taxa de participare este de 200 de lei şi se plăteşte în contul Editurii Universul Juridic – RO48RNCB0066058368940001, deschis la BCR, Sucursala Crângaşi, cu menţiunea ordinului de plată TAXĂ CONFERINŢĂ RRES. Înscrierile se pot face până la data de 27 septembrie, iar înregistrarea va fi confirmată numai după transmiterea prin e-mail (marketing [at] universuljuridic.ro) a dovezii de plată a taxei.

Taxa de participare include mapa conferinţei, coffee break-urile şi masa de prânz, precum şi un exemplar din Noul Cod de procedură civilă, oferit de editura Universul Juridic.

Pentru înscrierile făcute până la data de 1 septembrie se aplică un discount de 20%, în urma căruia taxa devine 160 de lei.

Pentru detalii suplimentare puteţi apela numărul de telefon 0733.674.555.

Sursa: http://www.ujmag.ro