Arhive etichetă: ICCJ

Proiectul noii Legi a salarizării stabilește indemnizaţii mai mari pentru magistrați

Conform noii Legi a salarizării, personalul din justiţie va avea îndemnizaţii mai mari, scriu jurnaliştii de la profit.ro.

Un judecător sau procuror stagiar își va începe cariera cu o indemnizație lunară de 7.272 de lei, iar, după definitivat, 9.631 lei și să ajungă la 14.301 lei după ce depășește 20 de ani vechime la grad de judecătorie.

Alte majorări se acordă pentru magistrații care ocupă funcții de conducere, scrie profit.ro. Astfel, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorul general al Parchetul de pe lângă Înalta Curte au prevăzut un procent de majorare de 2%.

În cazul personalului auxiliar din instanțe și parchete, salariile de bază pornesc de la 2.405 lei pentru un grefier, dacă acesta este debutant cu studii medii, și ajung la 5.171 de lei.

Proiectul noii legi stabilește niveluri noi și pentru salariile de bază de la Oficiul Național al Registrului Comerțului. Directorul general va câștiga 11.725 lei, directorul general-adjunct – 11.084 lei, un director – 10.777 lei, directorul adjunct – 10.478 de lei, un șef de serviciu 9.364 lei, iar un șef de birou – 8.852 lei.

Sursa: Puterea.ro

Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a amânat discutarea modificărilor la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală

Vicepreşedintele comisiei, Ciprian Nica, deputat PSD, a anunţat în şedinţa comisiei că modificările la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală nu vor mai fi discutate marţi, deoarece s-a schimbat programul.

Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a amânat, luni, discutarea celor 22 de proiecte de lege de modificare a Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală, fără să stabilească un termen pentru dezbaterea lor, transmite Mediafax.ro.

Vicepreşedintele comisiei, Ciprian Nica, deputat PSD, a anunţat în şedinţa comisiei că modificările la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală nu vor mai fi discutate marţi, deoarece s-a schimbat programul.

„Nu se va discuta mâine (marţi – n.r.) pachetul privind modificările propuse pe Codul Penal şi pe Codul de Procedură Penală datorită faptului că s-a modificat programul, la ora 12.00 avem plen reunit şi vom anunţa o dată ulterioară când vor reintra în discuţia Comisiei juridice”, a spus Nica.

Comisia nu a stabilit un termen pentru discutarea acestor proiecte.

Propunerile de modificare a Codului Penal nu au fost acceptate luni de membrii Consiliului Superior al Magistraturii. Aceştia au dat aviz negativ celor peste 20 de propuneri.

Sursa: http://stiri.tvr.ro/

În atenția candidaților la INM! CSM a adoptat modificări în Regulamentul de admitere

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât, în ședința de miercuri, modificarea Regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, respectiv a celui privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat-asistent la ÎCCJ. Avocatura.com vă oferă toate modificările.

Astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât, în ședința din 13 mai 2015:

1. Modificarea Regulamentului privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

1.1. Aspectele verificate în analiza îndeplinirii condiţiei de bună reputaţie:

a) La articolul 27 ind.1, alineatele (8) şi (9) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(8) Pentru stabilirea condiţiei bunei reputaţii sunt analizate:

– faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni contravenţionale, amenzi administrative, inclusiv cele aplicate conform art. 91 raportat la art. 18 ind. 1 din Codul penal de la 1968;

– faptele pentru care, deşi s-a dispus achitarea, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală a candidaţilor în temeiul art. 10 lit.b ind.1 din Codul de procedură penală de la 1968, nu s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ dintre cele prevăzute la art. 91 din Codul penal de la 1968;

– faptele cu privire la care s-a dispus clasarea sau achitarea candidaţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, cu modificările ulterioare;

– faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni de drept penal ori pentru care s-au pronunţat soluţii de renunţare la urmărire penală sau la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei;

– faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni disciplinare în alte profesii în ultimii 3 ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului;

– faptele pentru care candidaţii au fost eliminaţi din concursurile de admitere organizate de Consiliul Superior al Magistraturii în ultimii 5 ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului.

(9) La verificarea condiţiei bunei reputaţii sunt avute în vedere următoarele criterii: tipul şi împrejurările de săvârşire a faptei, forma de vinovăţie, tipul de sancţiune aplicată sau tipul soluţiei dispuse faţă de candidat, conduita adoptată în timpul cercetării disciplinare sau al procesului judiciar, impactul asupra opiniei publice generat de fapta persoanei în cauză, precum şi perioada de timp care a trecut de la aplicarea sancţiunii disciplinare, contravenţionale, administrative sau de la rămânerea definitivă a soluţiei de condamnare, de renunţare la urmărire penală sau la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori a celorlalte soluţii prevăzute la alin. (8).”

La articolul 30 ind. 10, alineatele (7) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(7) Pentru stabilirea cerinţei bunei reputaţii sunt analizate:

– faptele pentru care absolvenţilor li s-au aplicat sancţiuni contravenţionale, amenzi administrative, inclusiv cele aplicate conform art. 91 raportat la art. 18 ind. 1 din Codul penal de la 1968;

– faptele pentru care, deşi s-a dispus achitarea, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală a absolvenţilor în temeiul art. 10 lit. b ind. 1 din Codul de procedură penală de la 1968, nu s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ dintre cele prevăzute la art. 91 din Codul penal de la 1968;

– faptele cu privire la care s-a dispus clasarea sau achitarea absolvenţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 255/2013, cu modificările ulterioare;

– faptele pentru care absolvenţilor li s-au aplicat sancţiuni de drept penal ori pentru care s-au pronunţat soluţii de renunţare la urmărire penală sau la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei;

– faptele pentru care absolvenţilor li s-au aplicat sancţiuni disciplinare pe durata urmării cursurilor în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii;

– faptele pentru care absolvenţii au fost eliminaţi din concursurile de admitere în magistratură organizate de Consiliul Superior al Magistraturii pe parcursul celor 2 ani de formare în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii.

(8) La verificarea cerinţei bunei reputaţii sunt avute în vedere următoarele criterii: tipul şi împrejurările de săvârşire a faptei, forma de vinovăţie, tipul de sancţiune aplicată sau tipul soluţiei dispuse faţă de absolvent, conduita adoptată în timpul cercetării disciplinare sau al procesului judiciar, impactul asupra opiniei publice generat de fapta persoanei în cauză, precum şi perioada de timp care a trecut de la aplicarea sancţiunii disciplinare, contravenţionale, administrative sau de la rămânerea definitivă a soluţiei de condamnare, de renunţare la urmărire penală sau la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori a celorlalte soluţii prevăzute la alin. (7).”

1.2. Prevederea posibilităţii de valorificare, până la data validării concursului:

Articolul 27 ind.3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 27 ind.3 – (1) Pentru locurile ce au devenit vacante în condiţiile art. 27 ind.1 alin. (7) pot opta, până la data validării concursului, candidaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.16 alin. (4), art. 22 alin. (4) şi art. 23 alin. 3 ind.1 , în ordinea descrescătoare a notei obţinute la concurs, stabilită conform art. 25. La note egale, departajarea candidaţilor se face conform art. 26 alin. (3).

(2) Dispoziţiile art. 27 şi 27 ind.1 se aplică în mod corespunzător.

(3) Lista definitivă a candidaţilor declaraţi admişi la Institutul Naţional al Magistraturii se comunică pentru afişare la sediul Institutului Naţional al Magistraturii, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii şi la sediile tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea şi se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii.”

3. Prevederea posibilităţii suplimentării locurilor scoase la concurs pentru candidaţii care au medii egale:

La articolul 26, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins:

„(4) Plenul Consiliului Superior al Magistraturii poate suplimenta numărul de locuri scoase la concurs, astfel încât să poată fi declaraţi admişi toţi candidaţii care au obţinut note egale cu cea a ultimului candidat declarat admis după cele două etape ale concursului.”

2. Modificarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:

2.1. Aspectele verificate în analiza îndeplinirii condiţiei de bună reputaţie:

– La articolul 26 ind. 1, alineatele (7) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(7) Pentru stabilirea condiţiei bunei reputaţii sunt analizate:

– faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni contravenţionale,amenzi administrative, inclusiv cele aplicate conform art. 91 raportat la art. 181 din Codul penal de la 1968;

– faptele pentru care, deşi s-a dispus achitarea, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală a candidaţilor în temeiul art. 10 lit.b ind.1 din Codul de procedură penală de la 1968, nu s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ dintre cele prevăzute la art. 91 din Codul penal de la 1968;

– faptele cu privire la care s-a dispus clasarea sau achitarea candidaţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, cu modificările ulterioare;

– faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni de drept penal ori pentru care s-au pronunţat soluţii de renunţare la urmărire penală sau la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei;

– faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni disciplinare în alte profesii în ultimii 3 ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului;

– faptele pentru care candidaţii au fost eliminaţi din concursurile de admitere organizate de Consiliul Superior al Magistraturii în ultimii 5 ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului.

(8) La verificarea condiţiei bunei reputaţii sunt avute în vedere următoarele criterii: tipul şi împrejurările de săvârşire a faptei, forma de vinovăţie, tipul de sancţiune aplicată sau tipul soluţiei dispuse faţă de candidat, conduita adoptată în timpul cercetării disciplinare sau al procesului judiciar, impactul asupra opiniei publice generat de fapta persoanei în cauză, precum şi perioada de timp care a trecut de la aplicarea sancţiunii disciplinare, contravenţionale, administrative sau de la rămânerea definitivă a soluţiei de condamnare, de renunţare la urmărire penală sau la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori a celorlalte soluţii prevăzute la alin. (7).”

2.2. Prevederea posibilităţii de valorificare, până la data validării concursului:

– Articolul 29 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 29 – (1) Dacă unul dintre candidaţi a fost respins în condiţiile art. 27 sau a renunţat la opţiunea formulată conform art. 25 alin. (4), procedura prevăzută la art. 25 alin. (4) se reia pentru candidaţii admişi care ocupă poziţiile următoare acestui candidat în lista cuprinzând rezultatele definitive ale concursului. Până la data validării concursului, candidaţii îşi pot menţine opţiunea iniţială sau pot formula o nouă opţiune, dar numai pentru postul pentru care optase candidatul respins sau, după ocuparea acestuia, pentru postul rămas astfel neocupat, după caz.

(2) Pentru posturile ce au devenit vacante după parcurgerea procedurii prevăzute la alin. (1) pot opta, până la data validării concursului, candidaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (4), art. 21 alin. (4) şi art. 22 alin. (7), în ordinea descrescătoare a notei obţinute la concurs. La note egale, departajarea candidaţilor se face conform art. 25 alin. (3).

(3) Dispoziţiile art. 26 – 27 se aplică în mod corespunzător.”

3. Modificarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 293/2007, după cum urmează:

La articolul 15 ind. 1, alineatele (6) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(6) Pentru stabilirea condiţiei bunei reputaţii sunt analizate:

– faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni contravenţionale, amenzi administrative, inclusiv cele aplicate conform art. 91 raportat la art. 181 din Codul penal de la 1968;

– faptele pentru care, deşi s-a dispus achitarea, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală a candidaţilor în temeiul art. 10 lit.b ind.1 din Codul de procedură penală de la 1968, nu s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ dintre cele prevăzute la art. 91 din Codul penal de la 1968;

– faptele cu privire la care s-a dispus clasarea sau achitarea candidaţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, cu modificările ulterioare;

– faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni de drept penal ori pentru care s-au pronunţat soluţii de renunţare la urmărire penală sau la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei;

– faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni disciplinare în alte profesii în ultimii 3 ani anterior datei susţinerii concursului;

– faptele pentru care candidaţii au fost eliminaţi din concursurile de acelaşi fel sau din concursurile de admitere organizate de Consiliul Superior al Magistraturii în ultimii 5 ani anterior datei susţinerii concursului.

(7) La verificarea condiţiei bunei reputaţii sunt avute în vedere următoarele criterii: tipul şi împrejurările de săvârşire a faptei, forma de vinovăţie, tipul de sancţiune aplicată sau tipul soluţiei dispuse faţă de candidat, conduita adoptată în timpul cercetării disciplinare sau al procesului judiciar, impactul asupra opiniei publice generat de fapta persoanei în cauză, precum şi perioada de timp care a trecut de la aplicarea sancţiunii disciplinare, contravenţionale, administrative sau de la rămânerea definitivă a soluţiei de condamnare, de renunţare la urmărire penală sau la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori a celorlalte soluţii prevăzute la alin. (6).”

Sursa: www.avocatura.com

Avocatul Poporului cere stabilirea înțelesului termenului de „nevăzător” din legislația pensiilor

Un recurs în interesul legii formulat de Avocatul Poporului a la Înalta Curte de Casație și cere ca instanța supremă să stabilească înțelesul termenului „nevăzător”, utilizat în legislația din domeniul pensiilor, întrucât instanțele judecătorești au interpretat diferit acest cuvânt.

„Avocatul Poporului a promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție un Recurs în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor articolul 59 din Legea numărul 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv ale articolul 47 alineatul (2) din Legea numărul 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, și anume stabilirea înțelesului termenului de ‘nevăzător’. În opinia Avocatului Poporului, dispozițiile sus-menționate se aplică și persoanelor cu grad de handicap accentuat, nu numai celor cu grad de handicap vizual grav, astfel încât ambele categorii pot beneficia de pensie pentru limită de vârstă, în condițiile legii”, arată Avocatul Poporului, într-un comunicat de presă.

Avocatul Poporului a promovat acest recurs în interesul legii întrucât legile 263/2010 și 19/2000 au fost interpretate și aplicate diferit, atât la nivelul caselor teritoriale de pensii, cât și la nivelul instanțelor judecătorești, situație ce a determinat în unele cazuri stabilirea unor debite de 50.000 și chiar 65.000 de lei.

Magistrații au avut două moduri de a interpreta termenul de „nevăzător”.

„Într-o primă opinie, formulată de către o parte din instanțele de judecată, termenul de „nevăzător” se referă exclusiv la persoanele cu grad de handicap grav, iar persoanelor cu handicap vizual accentuat/mediu nu le sunt aplicabile prevederile privind „nevăzătorii”. Într-o altă opinie, exprimată de către alte instanțe judecătorești, prevederile articolului 59 din Legea numărul 263/2010, respectiv ale articolul 47 alineatul (2) din Legea numărul 19/2000 sunt aplicabile atât persoanelor cu handicap vizual grav, cât și celor cu handicap accentuat”, se precizează în comunicatul de presă.

Avocatul Poporului susține că dispozițiile articolului 59 din Legea numărul 263/2010 și articolul 47 alineatul (2) din Legea numărul 19/2000 se aplică și persoanelor cu grad de handicap accentuat.

„Legea nu distinge cu privire la gradul de handicap, ci numai sub aspectul tipului de handicap, respectiv vizual și celelalte tipuri de handicap. Astfel încât, Avocatul Poporului consideră justificată opinia potrivit căreia înțelesul termenului de „nevăzători” nu este echivalentul termenului de „orb” sau celui cu grad de handicap grav. În plus, legislația principală și secundară din domeniul pensiilor nu definește termenul de „nevăzător”, de altfel nu menționează deloc acest termen”, conform sursei citate.

Sursa: Mediafax

RIL admis: Soluţionarea unei acţiuni în plata preţului de piaţă întemeiată pe prevederile art. 50¹ din Legea nr. 10/2001

În Monitorul Oficial nr. 197 din 25 martie 2015 a fost publicată Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015 a ICCJ – Completul competent să judece Recursul în Interesul Legii.

Problema de drept ce a generat practica neunitară

Prin recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la posibilitatea instanţei de judecată învestite cu soluţionarea unei acţiuni în plata preţului de piaţă, întemeiată pe prevederile art. 50¹ din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945— 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de a acorda reclamantului, în lipsa unui capăt de cerere distinct, preţul actualizat plătit la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, în cazul în care constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, în urma verificării jurisprudenţei la nivelul întregii ţări, s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar la nivelul instanţelor în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 501 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945—22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acţiuni formulate de cumpărătorii de imobile în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cumpărători care au pierdut bunurile, fie ca urmare a admiterii acţiunilor în constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare, fie a acţiunilor în revendicare formulate de foştii proprietari ai acestor imobile, ca urmare a reţinerii relei-credinţe a chiriaşilor la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.

Examenul jurisprudenţial

Într-o primă orientare jurisprudenţială, dându-se eficienţă principiului disponibilităţii, în aplicarea art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă de la 1865, s-a apreciat că, în situaţia în care reclamantul nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care statuează cu privire la dreptul la restituirea preţului de piaţă, ci are dreptul la restituirea preţului actualizat, în condiţiile art. 50 alin. (2) din lege, însă prin acţiunea introductivă nu a formulat şi un astfel de capăt de cerere, temeiul juridic indicat fiind exclusiv art. 501 din Legea nr. 10/2001,republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se impune respingerea acţiunii.

Într-o a doua opinie, în aplicarea art. 84 din Codul de procedură civilă de la 1865 şi a principiului rolului activ al judecătorului, s-a apreciat că, în ipoteza în care reclamantul nu este îndreptăţit la restituirea preţului de piaţă, ci doar la restituirea preţului plătit actualizat, se impune admiterea în parte a pretenţiilor sale, făcându-se, din oficiu, de către instanţa de judecată aplicarea dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar nu respingerea acţiunii, întrucât s-ar îngreuna situaţia părţii care nu ar mai putea solicita, ulterior, restituirea preţului actualizat, acţiunea fiind supusă unui termen de prescripţie instituit de actul normativ menţionat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis admiterea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, a stabilit că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 50 alin. (2) şi 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945—22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea unei cereri în plata preţului de piaţă, întemeiată pe prevederile art. 50¹ alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, poate acorda reclamantului preţul actualizat plătit la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, în cazul în care constată ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, numai dacă s-a formulat un capăt de cerere distinct în acest sens.
Sursa: infolegal.ro

Invitatie la conferinta cu tema „Carente ale actualei reglementari in materia contenciosului administrativ”

imagesFacultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi Editura Universul Juridic organizează Conferinţa Naţională de contencios administrativ „Carenţe ale actualei reglementări în materia contenciosului administrativ”.

Conferinţa va avea loc joi, 2 aprilie, începând cu ora 9.30, la Aula Magna a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti.

În cadrul conferinţei vor participa:
– Lect. univ. dr. av. Alexandru Sorin Ciobanu, cadru didactic al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti – moderator;
– Av. dr. Traian Briciu, Director al Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor – invitat special;
– Prof. univ. dr. Verginia Vedinaş – cadru didactic în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti, consilier la Curtea de Conturi a României;
– Prof. univ. dr. Dana Apostol Tofan – cadru didactic în cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti;
– Av. dr. Ion Dragne – prodecan al Baroului Bucureşti;
– Prof. univ. dr. Dacian Cosmin Dragoş – cadru didactic al Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj;
– Jud. dr. Liliana Vişan – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ;
– Jud. dr. Gabriela Bogasiu – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ;
– Jud. dr. Iuliana Rîciu – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ;
– Jud. dr. Eugenia Marin – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a ÎCCJ.

Acreditare INPPA – in curs de aprobare.

Taxa de participare este de 250 de lei (TVA inclus) şi se poate achita în contul Editurii Universul Juridic – RO48RNCB0066058368940001, deschis la BCR, Sucursala Crângaşi, CUI RO13811527, cu menţiunea ordinului de plată TAXĂ CONFERINŢĂ CONTENCIOS.

Înregistrarea participanţilor, indiferent de calitatea în care participă, va fi confirmată numai după transmiterea prin e-mail (conferintele [at] universuljuridic.ro) a dovezii de plată a taxei.

În taxa de participare sunt incluse:
– Mapa conferinţei şi diploma de participare;
– Un exemplar al cărţii „Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi legislaţie conexă”;
– Pauzele de cafea şi pauza de masă (bufet suedez).

Reduceri:
– 20% reducere pentru înscrierile realizate pâna pe data de 2 martie (inclusiv) – taxa devenind 200 de lei.
– 10% reducere pentru doi sau mai mulţi participanţi din cadrul aceleiaşi organizatii – pentru înscrieri după data de 2 martie – taxa devenind 225 de lei.

Organizatorii conferinţei oferă o reducere specială de 50% pentru studenţii, masteranzii, avocaţii stagiari sau consilierii juridici stagiari, taxa devenind 125 de lei (reducere care nu se cumulează cu cele mai sus menţionate). Pentru a beneficia de această reducere, alături de dovada plăţii, participantul va trimite pe adresa de e-mail conferintele [at] universuljuridic.ro şi o dovadă care atestă calitatea acestuia (carnet de student, adeverinţă sau alte documente care să ateste calitatea participantului).

Pentru mai multe informaţii sau înscrieri – e-mail conferintele [at] universuljuridic.ro sau tel. 0733.674.555

RIL-uri privind Art. 215 și 431 din Noul Cod de Procedură Penală

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunțat, în ședința din 19 ianuarie 2015, cu privire la două noi recursuri în interesul legii cu privire la Legea 135/2010 –  Noul Cod de Procedură Penală.

Decizia 3/2015

Prin Decizia 3/2015, ICCJ a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală stabileşte că:
„Admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare se examinează în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, cu participarea procurorului.”

Conținutul art. 431 din Noul Cod de Procedură Penală, astfel cum a fost modificat prin Lege nr. 255/2013 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013:

Art. 431 NCPP

Admiterea în principiu

„(1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
(2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.”

Decizia 4/20150

Prin Decizia 4/2015, ICCJ a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală stabileşte că:
„În cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.”

Conținutul art. 215 din Noul Cod de Procedură Penală, astfel cum a fost modificat prin Lege nr. 255/2013 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013:

Art. 215 NCPP
Conţinutul controlului judiciar
„(1) Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
(2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia;
b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta;
f) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;
g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării;
h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;
i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;
k) să nu emită cecuri.
(3) În cuprinsul actului prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar sunt prevăzute în mod expres obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata acestuia şi i se atrage atenţia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
(4) Supravegherea respectării de către inculpat a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizează de către instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus măsura, în condiţiile legii.
(5) Dacă, în cadrul obligaţiei prevăzute la alin. (2) lit. a), s-a impus inculpatului interdicţia de a părăsi ţara sau o anumită localitate, câte o copie a ordonanţei procurorului ori, după caz, a încheierii se comunică, în ziua emiterii ordonanţei sau a pronunţării încheierii, inculpatului, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte, precum şi celei în a cărei circumscripţie are interdicţia de a se afla acesta, serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, Poliţiei de Frontieră Române şi Inspectoratului General pentru Imigrări, în situaţia celui care nu este cetăţean român, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligaţiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
(6) Instituţia, organul sau autoritatea prevăzute la alin. (4) verifică periodic respectarea obligaţiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa de judecată, în cursul judecăţii.
(7) În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.
(8) În cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanţă, impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.
(9) Dispoziţiile alin. (8) se aplică în mod corespunzător şi în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii, când judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, după audierea inculpatului.
(10) Abrogat.
(11) Abrogat.
(12) Abrogat.
(13) Abrogat.
(14) Abrogat.
(15) Abrogat.”

Considerentele celor două decizii nu sunt redactate la această dată. După ce ICCJ va redacta motivarea deciziilor, acestea vor fi trimise spre publicare Monitorului Oficial al Românie

Sursa: legeaz.net

ICCJ: Legea penala mai favorabila conform art. 5 alin. (1) din Codul penal este aplicabila infractiunilor savarsite anterior datei de 1 februarie 2014

In Monitorul Oficial nr. 829 din 13 noiembrie 2014 a fost publicata Decizia nr. 21 din 6 octombrie 2014 a ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in Materie Penala privind interpretarea Art. 5 alin. (1) din Codul penal.

Titularul si obiectul sesizarii

Curtea de Apel Targu Mures — Sectia penala si pentru cauze cu minori a dispus, prin incheierea din 4 iulie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 7.269/320/2011, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 475 din Codul de procedura penala, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a urmatoarei probleme de drept: „Art. 5 alin. (1) din Codul penal trebuie interpretat in sensul ca legea penala mai favorabila este aplicabila, in cazul infractiunilor savarsite anterior datei de 1 februarie 2014, care nu au fost inca judecate definitiv si fata de care s-a implinit prescriptia raspunderii penale pana la data de 20 mai 2014 in interpretarea data art. 5 prin Decizia nr. 2/2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, insa fata de care prescriptia raspunderii penale nu este implinita, in interpretarea data aceluiasi text legal prin Decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale. in cazul unui raspuns negativ la prima intrebare, principiul legalitatii pedepsei permite ca, in situatii precum cea in speta, dupa revirimentul jurisprudential din 20 mai 2014, sa se aplice o condamnare in ipoteza in care, la momentul dezbaterilor judiciare raspunderea penala era prescrisa si participantii la procesul penal nu au avut nicio disputa asupra acestei chestiuni?”.

Punctele de vedere exprimate de curtile de apel si instantele de judecata arondate

Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, in majoritate, punctele de vedere comunicate de catre instante au fost in sensul ca si in cazul infractiunilor comise anterior datei de 1 februarie 2014, care nu au fost judecate definitiv pana la data de 20 mai 2014, dispozitiile art. 5 din Codul penal trebuie aplicate conform celor statuate prin Decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.

In ceea ce priveste analiza prescriptiei raspunderii penale, aceasta se face la momentul deliberarii si pronuntarii hotararii.

Opinia specialistilor consultati

In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (2} din Codul de procedura penala,a fost solicitata specialistilor in drept penal opinia asupra problemei de drept supusa dezlegarii.

Asupra chestiunii ce formeaza obiectul intrebarii preliminare si-a exprimat punctul de vedere Facultatea de Drept din cadrul Universitatii „Nicolae Titulescu” din Bucuresti.

In ceea ce priveste prima parte a chestiunii de drept sjpusa analizei s-a aratat ca, in cazul situatiilor tranzitorii care au inclus si perioada 30 aprilie 2014—20 mai 2014, dezlegarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 2/2014 va trebui considerata „lege penala mai favorabila”, in interpretarea decurgand din art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, fiind determinata de un act cu valoare obligatorie.

Referitor la cea de-a doua parte a chestiunii de drept, ridicata de instanta de trimitere, s-a aratat ca ramane fara obiect, in conditiile in care raspunsul Sa prima intrebare este unul afirmativ.

S-a mentionat ca, totusi, la nivel ipotetic, situatia pusa in discutie de instanta de trimitere nu ar trebui privita prin raportare la principiul legalitatii pedepsei, ci la dreptul la un proces echitabil, deoarece este evident faptul ca o parte care nu a avut posibilitatea de a formula aparari cu privire la o anumita situatie juridica in defavoare, ce eventual i-ar putea fi opozabila, nu a beneficiat de un proces echitabil, prin raportare la rigorile CEDO in materie.

Jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului

Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, cu incidenta in cauza de fata, este reprezentata de acele hotarari care pun in discutie conceptul de lege si previzibiIitatea ei, de exemplu, Dragotoniu si Militaru-Pidhorni c. Romaniei, Del Rio Prada c. Spania s.a.

ICCJ a decis admiterea sesizarii formulate de Curtea de Apel Targu Mures — Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, in Dosarul nr. 7.269/320/2011 prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept in sensul daca „art. 5 alin. 1 din Codul penal trebuie interpretat ca legea penala mai favorabila este aplicabila, in cazul infractiunilor savarsite anterior datei de 1 februarie 2014, care nu au fost inca judecate definitiv si fata de care s-a implinit prescriptia raspunderii penale pana la data de 20 mai 2014 in interpretarea data prin Decizia nr. 2/2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, insa fata de care prescriptia raspunderii penale nu este implinita, in interpretarea data aceluiasi text legal prindecizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale”.

Stabileste ca dispozitiile art. 5 alin. 1 din Codul penal trebuie interpretate, inclusiv in materia prescriptiei raspunderii penale, in sensul ca legea penala mai favorabila este aplicabila in cazul infractiunilor savarsite anterior datei de 1 februarie 2014 care nu au fost inca judecate definitiv, in conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale.
Sursa: infolegal.ro

ICCJ: avocatura si medicina pot fi practicate simultan

Pe 14 ianuarie 2014, Curtea Europeană de la Strasbourg (CEDO) a hotărât, printr-o premieră juridică europeană, în Cauza Mateescu v. România, că practicarea profesiei de avocat nu este incompatibilă cu practicarea profesiei de medic. Ca urmare a acestei condamnări, Statul Român trebuie să îşi schimbe legislaţia astfel încât să permită practicarea, simultan, a profesiei de medic şi a celei de avocat, pentru a nu atrage noi condamnări ale CEDO pentru nerespectarea dispoziţiilor Convenţiei Europene.

În esenţă, domnul doctor Mircea Mateescu s-a plâns Curţii Europene cu privire la refuzul autorităţilor Statului Român de a-i permite să practice în acelaşi timp avocatura şi medicina. Acesta a susţinut în faţa Instanţei de la Strasbourg, prin avocatul său, doamna Diana-Elena Dragomir, că se încalcă dispoziţiile Convenţiei Europene fiind obligat să aleagă între practicarea uneia dintre cele două profesii liberale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că autorităţile Statului Român au încălcat Articolul 8 din Convenţia Europeană atunci cand i-au interzis domnului doctor Mircea Mateescu să rămănă în Barou şi să practice avocatura, daca nu renuntă la practicarea medicinei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a admis vineri, 10 octombrie, cererea de revizuire formulată de domnul doctor Mircea Mateescu împotriva deciziei ICCJ din iunie 2009. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie obligă Baroul Bucureşti si Uniunea Naţională a Barourilor din România să-l înscrie pe domnul doctor Mircea Mateescu în Tabloul Avocaţilor.

Aviz favorabil a proiectului privind stabilirea numarului maxim de posturi pentru ICCJ

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avizat favorabil proiectul de Hotarare a Guvernului privind stabilirea numarului maxim de posturi pentru Inalta Curte de Casatie si Justitie. AICI DOCUMENTUL
Sursa:  Consiliului Superior al Magistraturii