Curtea Constituțională a României (CCR) susține că autoritățile statului au în continuare la dispoziție metode speciale de supraveghere sau de cercetare prevăzute în legislația penală sau în legile privind securitatea națională, în vederea contracarării fenomenului infracțional sau a terorismului, după ce Curtea a declarat ca fiind neconstituționale cele două legi în materia comunicațiilor electronice – legile „Big Brother”.
Reacția CCR vine după ce directorul SRI, George Maior, și procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la apariția unor vulnerabilități în planul securității naționale și în investigarea actelor de corupție, după ce judecătorii constituționali au declarat ca neconstituționale legile care se referă la retenția datelor și identificarea utilizatorilor de cartele preplătite.
Într-un comunicat de presă remis joi AGERPRES, CCR explică motivele pentru care a declarat neconstituționale cele două legi „Big Brother”, subliniind că directiva CE din acest domeniu a fost invalidată de Curtea de Justiție a UE, legi asemănătoare au fost deja declarate ca fiind neconstituționale în patru state membre UE și sunt puține state europene care au reglementat obligația identificării utilizatorilor de cartele preplătite.
Astfel, CCR arată că, la nivelul Uniunii Europene, a fost adoptată, în anul 2006, Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului său de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE.
În anul 2008, directiva a fost transpusă în legislația națională prin Legea nr.298/ 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.780 din 21 noiembrie 2008.
În urma efectuării controlului de constituționalitate, legea a fost declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale nr.1258 din 8 octombrie 2009, pe motivul încălcării drepturilor fundamentale referitoare la viață intimă, familială și privată și la secretul corespondenței, precum și libertății de exprimare.
A doua transpunere a Directivei 2006/24/CE în legislația națională a fost realizată în anul 2012, prin Legea nr.82/2012, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.211 din 25 martie 2014.
CCR atrage însă atenția că Legea nr.82/ 2012 a consacrat soluții identice celor reglementate prin legea anterioară, ignorând considerentele și dispozitivul deciziei Curții Constituționale nr.1258 din 8 octombrie 2009.
În anul 2014, Directiva 2006/24/CE a fost declarată nevalidă prin hotărârea din 8 aprilie 2014 a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Prin hotărârea pronunțată, instanța europeană a constatat că directiva analizată încalcă dispozițiile art.7, art.8 și art.52 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal.
Ulterior, în urma sesizării Curții Constituționale de către două instanțe judecătorești care au ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate a Legii nr.82/ 2012, prin decizia nr.440 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.653 din 4 septembrie 2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea legii interne.
Soluția a fost întemeiată, în principal, pe două argumente: prin invalidarea Directivei 2006/ 24/ CE de către C.J.U.E., legea internă a rămas fără fundament legal la nivelul dreptului european; în procesul de legiferare, legiuitorul intern nu a respectat soluția și considerentele deciziei Curții Constituționale nr.1258 din 8 octombrie 2009, astfel că drepturile fundamentale referitoare la viață intimă, familială și privată și la secretul corespondenței, precum și libertății de exprimare au rămas în continuare afectate prin actul normativ.
„Menționăm că și alte Curți Constituționale sau Curți Supreme europene au declarat deja neconstituționale legile naționale în materia reținerii datelor, în această situație aflându-se Germania, Austria, Cehia sau Bulgaria, sesizări cu același obiect aflându-se pe rolul instanțelor constituționale din alte state”, mai declară CCR.
Pe de altă parte, așa cum reiese din motivarea deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea Legii nr.82/ 2012, Curtea nu a declarat neconstituționale operațiunile de reținere și stocare a datelor, în sine, ci doar faptul că accesul la aceste date și utilizarea lor nu sunt însoțite de garanțiile necesare care să asigure ocrotirea drepturilor fundamentale menționate mai sus, în special faptul că organele cu atribuții în domeniul securității naționale au acces la aceste date fără autorizarea judecătorului.
De asemenea, Curtea Constituțională susține că nu a declarat neconstituționale celelalte metode speciale de supraveghere sau de cercetare prevăzute în legislația penală sau în legile privind securitatea națională, acestea rămânând la dispoziția organelor statului în vederea contracarării fenomenului infracțional sau a terorismului.
„Astfel de metode sunt, de exemplu, cele privind interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță sau localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, care pot fi utilizate în condițiile autorizării lor de către judecătorul de drepturi și libertăți”, menționează CCR.
În ceea ce privește Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență nr.111/ 2011 privind comunicațiile electronice, care reglementează obligativitatea identificării utilizatorilor de cartele preplătite și a celor conectați la internet prin intermediul punctelor de acces puse la dispoziție de persoane juridice, declarată neconstituțională prin decizia nr.461 din 16 septembrie 2014, CCR susține că această lege nu reprezintă în fapt decât o completare a dispozițiilor Legii nr.82/ 2012, preluând parțial soluții legislative acolo reglementate, dar care au încetat să mai producă efecte juridice ca urmare a constatării neconstituționalității lor.
Prin urmare, din moment ce Legea nr.82/ 2012 a fost declarată neconstituțională, legea modificatoare nu poate exista în ansamblul legislativ actual.
„Pe de altă parte, Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență nr.111/ 2011 reglementa ca un element de noutate în legislația românească obligativitatea înregistrării datelor utilizatorilor cartelelor preplătite și a celor conectați la internet, astfel că declararea neconstituționalității acesteia nu operează nicio modificare sub aspectul mijloacelor tehnice de cercetare și investigare de care organele statului dispun în acest moment”, mai arată CCR.
Curtea subliniază că puține state europene au reglementat obligația identificării utilizatorilor de cartele preplătite (doar 6) și au susținut opțiunea adoptării de măsuri la nivelul UE pentru înregistrarea obligatorie a identității utilizatorilor de servicii preplătite, însă Comisia Europeană a constatat că eficacitatea acestor măsuri naționale nu a fost dovedită, astfel că, în general, Comisia nu a fost convinsă de necesitatea de a acționa în acest domeniu la nivelul UE (Raportul Comisiei Europene către Consiliu și către Parlamentul European — COM (2011) 225 final din 18 aprilie 2011).
Sursa: agerpres.ro
Legal Quotes 